Ziua #16 Cum să dăm în mintea copiilor

Că tot vorbeam într-o postare anterioară despre ochelarii pe care ni i-am pus cândva pe nas și i-am uitat acolo, m-am gândit să vă propun azi să-i dați jos.

Nu e o întreprindere ușoară, dar am identificat în tolba mea de resurse câteva instrumente pe care le-am putea utiliza pentru a facilita acest lucru.

Primul ar fi cum să ne întoarcem la o modalitate fresh de a percepe lumea care nu este într-atât de poluată de prejudecăți, concepte, teorii. În Buddhism acest lucru se numește mintea începătorului (the beginner’s mind). Mintea începătorului este o minte deschisă în care coexistă multe posibilități, este o minte curioasă și contemplativă, fără a fi constrânsă de filtrele așteptărilor și ale prejudecăților. Dacă mințile experților sunt pline de certitudini, mintea începătorului este plină de posibilități. Deși în clipa aceasta toată lumea este înfometată după certitudini, căci anxietatea face din noi niște certainty junkies (promit să abordez și acest subiect într-o postare ulterioară), vă invit să ne răzvrătim azi împotriva impulsurilor pe care le generează în noi anxietatea și în loc să ne închidem mintea să ne-o deschidem.

Pentru a vă edifica la ce se referă ideea buddhistă de minte a începătorului vă propun să-l ascultați pe maestrul emerit al mindfulness-ului, Jon Kabat-Zinn, creatorul Clinicii de Reducere a Stresului și a Centrului pentru Mindfulness în Medicină, Sănătate și Societate din cadrul Universității Massachusetts, Statele Unite.

Eckhart Tolle ne adresează și el invitația de a privi lumea ca și când nu am ști cum se numește și ce este fiecare obiect. Ne putem imagina că suntem un extraterestru și am aterizat pe Pământ pentru prima dată și pur și simplu descoperim această lume. Când predam psihologie le explicam întotdeauna elevilor/ studenților mei că acest proces prin care noi botezăm lucrurile și le plasăm în anumite categorii- categorizarea- are ca una din funcțiile sale principale economia cognitivă. Adică să ne fie mai ușor să funcționăm într-o lume extrem de complexă. Dar e musai să știm că această fascinantă capacitate a minții noastre are și un preț: nu mai suntem atât de atenți la diferențele dintre obiectele pe care le băgăm în aceeași oală, pardon, categorie. Ne uităm la ce au în comun, un măr e tot un măr fie că este roșu galben sau verde, un trandafir e tot un trandafir, sau?

Problema este că în clipa în care am botezat și plasat un obiect într-o categorie, ne-am pierdut interesul pentru acel obiect și avem un soi de certitudine că știm tot ce avem nevoie să știm despre acesta. Încet, încet, pe măsură ce botezăm și catalogăm majoritatea obiectelor din mediul nostru imediat, lumea din jur devine fadă, neinteresantă. Iar noi, noi nu mai interacționăm cu obiectele reale, ci doar cu imaginile lor din capul nostru și cu caracteristicile atribuite categoriei din care fac parte.

Jon Kabat-Zinn are o carte superbă, ca toate cărțile lui de altfel, numită Coming to Our Senses pe care v-o recomand cu căldură. Titlul are două sensuri: unul este să ne întoarcem la simțurile noastre, la o percepție efectivă a lumii prin intermediul simțurilor- adică, de exemplu, atunci când mâncăm ceva să nu înghițim ca niște zombi cu ochii în televizor, ci să ne întoarcem la savurarea mâncării. Să ne uităm la culoare, să lăsăm aroma ei să ne pătrundă, să ne permitem să-i simțim gustul/ amestecul de gusturi înainte. Putem face la fel cu orice activitate. Primul efect va fi că o astfel de abordare ne va aduce imediat în prezent. Am scris deja o postare despre importanța ancorării în prezent. Al doilea efect este că ne va pune în contact cu minunăția fiecărui lucru. Lumea va începe să ne apară muuult  mai vibrantă, aproape magică. Nu mă credeți pe cuvânt, purcedeți să experimentați și să observați pe pielea voastră.

Al doilea sens al titlului este a ne veni în fire, a ne reveni, a înceta să ne mai prostim. La fel de pertinent în opinia mea.

O a treia modalitate prin care vă propun să vă antrenați mintea începătorului este ceea ce în psihoterapie numim recadrare. Și în acest sens vă invit să faceți un exercițiu.

Instrucțiuni:

# Luați-vă câteva minute pentru a nota câteva comportamente ale altor persoane care vă irită. Din nou, nu cred că va fi greu, dar fiind că acum majoritatea se calcă zilnic unii pe alții pe bătături prin casă. Alegeți unul pe care să vă concentrați în continuare.

# Ce semnificație credeți că are ceea ce face persoana? (ex. o face intenționat ca să mă scoată pe mine din minți, vrea doar atenție etc)

# Puneți-vă mintea la contribuție și găsiți cel puțin 3 interpretări alternative.

# Amintiți-vă cel puțin o situație în care și voi ați făcut acel lucru.

# Găsiți o situație în care acest comportament ar fi util în a vă aduce ceva ce vă doriți.

# Descoperiți intenția cea mai probabilă din spatele comportamentului (ce vrea de fapt persoana să obțină prin acel comportament);  găsiți cel puțin o cale mai elegantă de a o împlini.

# Meditați puțin la ce ați descoperit făcând acest exercițiu.

Un aspect la care este bine să avem grijă este tendința care există uneori de a cădea în recadrarea negativă, adică de a vedea nori și dacă cerul este de un albastru infinit sau de a veni cu o problemă la orice soluție.

Și dacă tot vă propun o meditație la final vă invit la o meditație ghidată chiar de Jon Kabat-Zinn numită scanarea corpului. Dacă tot v-am invitat să vă reînnoiți modalitatea în care interacționați cu lumea, este prilejul perfect să facem același lucru și în privința interacțiunii cu propriul nostru corp. Exercițiul acesta ne va ajuta să facem exact asta, să ne amintim de propriul corp și să ne conectăm din nou cu el, cu viața care pulsează în noi.