Ziua #22 Cum putem să știm dacă convingerile noastre sunt sănătoase sau nu?

Azi am ales să vă vorbesc despre ideile lui Albert Ellis, autorul REBT- rational-emotive behavioral therapy, adică terapiei rațional emotive și comportamentale. Vă recomand una din cărțile lui, numită How to Stubbornly Refuse to Make Yourself Miserable About Anything. Dacă nu o găsiți, nici un bai, este un autor foarte prolific, citiți ce găsiți de el.

Din capul locului trebuie să menționez că aici nu ne ajută criteriul statistic, adică dacă multă lume gândește așa, este ceva bun. Pot fi idei foarte ”normale” pentru cultura noastră sau alte culturi, foarte obișnuite și la ordinea zilei, pot fi idei pe care le-am învățat din familia noastră și cu toate acestea să fie foarte nesănătoase. Vorba lui Ellis, și gripa este comună, dar nu înseamnă că este sănătoasă.

Un prim barometru care ne indică caracterul nesănătos al gândirii noastre este prezența emoțiilor foarte intense, disproporționate în raport cu situația sau care se transformă în dispoziții, stări de durată, cum ar fi dispoziția depresivă.  Dar să nu rămâneți cu impresia că doar în sens negativ trebuie să căutăm indiciile gândirii nesănătoase, avem și dispoziția hipomaniacală sau chiar maniacală, caz în care avem emoții pozitive foarte intense și inadecvate.

În opinia lui Albert Ellis majoritatea problemelor și tulburărilor emoționale se datorează unui stil  AROGANT de gândire în care:

- insistăm să avem sau să facem MUSAI ceva;

- dacă nu obținem acel ceva, este GRAZNIC ȘI CATASTROFAL, NU SUPORTĂM așa ceva, suntem niște FIINȚE INFERIOARE pentru că nu am fost în stare să ne aranjăm ploile așa încât să primim ceea ce vrem, LUMEA este un LOC ORIBIL pentru că nu ne oferă ceea ce TREBUIE SĂ AVEM, VIITORUL este MIC, NEGRU ȘI BATE LA UȘĂ, adică, nu vom avea NICIODATĂ ceea ce TREBUIE CU NECESITATE să avem, nu mâine, ACUM, ÎN CLIPA ASTA, motive pentru care NU VOM PUTEA FI NICIODATĂ FERICIȚI!!!

Acest stil de gândire este rigid, imovabil, musturbatory conform termenului clasic introdus de Albert Ellis (de la acel ”must” care apare în mod compulsiv în discursul explicit sau implicit).

Albert Ellis a descris de fapt cele mai importante structuri cognitive care au un caracter destul de general și sunt implicate în evaluarea situațiilor cu care ne confruntăm fiind în același timp implicate ca mecanisme etiopatogenetice în patologie.

Pe tron se află așadar gândirea inflexibilă, absolutistă (demandingness), din care derivă alte trei cogniţii iraţionale (le numește el) generale intermediare: catastrofarea (awfulizing), lipsa de toleranţă la frustrare (low frustration tolerance/ frustration intolerance) şi evaluarea globală (global evaluation), adică orice idee în care își fac loc cuvintele: totul, nimic, întotdeauna, niciodată.

Gândirea sănătoasă, rațională, în viziunea autorului, este flexibilă, non-absolutistă (preferential and accepting), din care derivă apoi celelalte trei cogniţii raţionale generale intermediare: non-catastrofarea (badness), idei de genul: ”e rău, dar nu e cel mai rău lucru cu putință, toleranţa la frustrare” (frustration tolerance)”E foarte neplăcut, dar pot tolera.” şi evaluare contextuală (antiglobal evaluation) ”Comportamentul meu în această situație a lăsat de dorit.”

Vă invit la un joc de stabilire a corespondenței între aspecte ale stilului de gândire și probleme din sfera emoțională cu care s-ar putea asocia:

GRAZNIC ȘI CATASTROFAL NU SUPORT FIINȚĂ INFERIOARĂ LUMEA ESTE UN LOC ORIBIL NU VOI OBȚINE NICIODATĂ CEEA CE VREAU NU VOI PUTEA FI FERICIT NICIODATĂ

FURIE BUCURIE ANXIETATE FERICIRE DEPRESIE OSTILITATE URĂ FAȚĂ DE SINE RUȘINE VINOVĂȚIE

Așadar, Albert Ellis ne lansează următoarea invitație: ”Cherchez le should, cherchez le must!” dacă vreți să depistați gândirea irațională cum o numea el.

Într-o postare viitoare voi aborda erorile pe care le facem atunci când procesăm informația și care generează structuri (scheme sau convingeri) disfuncționale și ce e de făcut după ce ne-am identificat bubele din cap.

Pe mâine!