Roy F. Baumeister, profesor la Universitatea din Queensland, Brisbane,
Australia, și-a dedicat întreaga carieră pentru a studia, printre altele,
capacitatea noastră de auto-reglare, ajungând la câteva concluzii care ne pot
ajuta cel puțin să înțelegem mai bine ce se petrece dacă nu chiar să
îmbunătățim ceva legat de asta.
Auto-reglarea sau auto-controlul în psihologie se referă la procese prin
care ne modificăm intenționat răspunsurile, acestea incluzând: gândurile,
emoțiile, impulsurile, performanța și comportamentul, pe baza unor standarde.
Există mai multe forme în care nu reușim să ne reglăm eficient: sub-reglare,
adică prea puțin auto-control, reglare greșită, adică aplicăm
strategii de control ineficiente care nu ne duc la efectele dorite și ar mai fi
reglarea
excesivă, care nu este considerată o formă greșită de reglare decât în
măsura în care are consecințe indezirabile.
Iar acum, ingredientele auto-reglării:
#1 Existența standardelor
Standardele sunt idei despre cum ar trebui sau cum nu ar trebui să fie
ceva. Acestea includ scopuri, obiective, norme, valori, principii morale, legi,
expectanțe, ce fac alții sau performanța noastră anterioară.
Stabilirea unor scopuri
este un prim pas foarte important, o pre-rechizită pentru auto-reglare. Absența
unor scopuri face autoreglarea ineficientă, dacă nu chiar imposibilă. Viața
devine un soi de vânzoleală de la o activitate la alta, de la o întreprindere
la alta, la cheremul cerințelor externe.
Aud adesea de la clienții mei că ei preferă să nu își stabilească scopuri
că sunt foarte dezamăgiți atunci când nu reușesc să le atingă și mai bine nu o
fac deloc. Ei bine, întotdeauna le spun povestea cu mersul în gară sau la
aeroport. Să zicem că nu știi unde vrei ajungi și te duci într-o gară sau
într-un aeroport. Ce tren vei lua? În ce avion te vei îmbarca? Ce-i vei spune
doamnei de la casa de bilete? Să zicem că totuși ai ajunge să te urci într-un
tren. Cum știi că ai ajuns? E posibil să trăim și așa, dar adevărul este că nu
prea putem spune că trăim viața noastră. Alergăm după ce strălucește în acea
clipă. Și da, trebuie să recunosc, este o vreme și pentru explorare. Totuși,
riscul este mare să ajungem în tot felul de fundături.
Dar depinde și cum ne formulăm aceste scopuri. Roy F. Baumeister a ajuns la
concluzia că este nevoie să ne stabilim atât scopuri pe termen lung, cât și scopuri
pe termen scurt. Doar una din aceste categorii nu este suficientă, ba
chiar poate fi dăunătoare. De ce? Pentru că scopurile pe termen lung presupun o
investiție serioasă de timp și efort fără un beneficiu imediat ceea ce e
descumpănitor. A avea doar scopuri pe termen scurt ne poate da senzația că nu
avem nicio direcție și este mult mai ușor să ne lăsăm absorbiți de diverse
tentații doar ca să ajungem după un timp să realizăm că nu suntem departe de
unde am plecat.
Este nevoie, așadar să avem atât scopuri pe termen scurt, cât și pe termen
lung.
Scopurile pe termen lung contribuie la dezvoltarea motivației intrinseci,
prin faptul că ne antrenează capacitatea de a rezista tentațiilor zilnice în
favoarea lucrurilor cu adevărat importante pentru noi, contribuie la ceea ce
Roy F. Baumeister numește transcendență, adică capacitatea de
a vedea dincolo de situația imediată, iar scopurile pe termen scurt ne ajută să
ne dezvoltăm așteptări pozitive legate de succes, încrederea în capacitatea de
a ne atinge scopurile propuse, observarea progresului pe care-l facem fiind o
sursă continuă de motivație.
Un alt aspect de luat în seamă când vorbim de fixarea unor scopuri sau
crearea unor planuri este rigiditatea acestora. Prea multe
scopuri, în special dacă sunt formulate într-o manieră rigidă, ne afectează
capacitatea de a le atinge. Cel mai indicat este să ne fixăm scopuri, dar să
lăsăm și loc pentru alegere, spontaneitate și schimbarea planurilor pe parcurs.
Planurile foarte detaliate și specifice au câteva neajunsuri:
- durează foarte mult și să le scrii, darămite să te mai ții de ele;
- pentru că necesită atât de mult timp și efort oamenii sunt tentați să
renunțe rapid să-și mai facă planuri;
- planurile zilnice restricționează foarte mult posibilitatea de alegere,
iar rigiditatea aceasta începe să fie resimțită ca fiind prea opresivă.
Recomandarea lui Roy F. Baumeister este să facem un plan pe un interval
de o lună cu scopuri tot pe acest termen, în care să existe destul de
mult loc pentru a reprograma anumite secvențe pentru a face față evenimentelor
neprevăzute sau problemelor care pot apărea.
O altă problemă cu scopurile poate să fie faptul că ne stabilim scopuri
nerealiste, prea mari, imposibil de atins. Reversul este că ne stabilim scopuri
care nu ne inspiră, probabil în virtutea unor standarde externe, rezultatul
fiind că nu avem chef să depunem efort pentru a le atinge pentru că nu simțim
că sunt ale noastre.
Și ultimul aspect la care o să mă refer este problema standardelor duble sau
multiple care adesea sunt conflictuale sau incompatibile. În această
situație ne regăsim incapabili să luăm o decizie, ruminând cu privire la cursul
potrivit de acțiune, comportându-ne oarecum inconsecvent, confuzi în privința a
cum suntem și ce ne dorim de fapt.
În concluzie:
- dacă nu aveți scopuri luați în serios sarcina de a vă propune câteva
- fixați-vă atât scopuri pe termen lung, cât și pe termen scurt
- planificați pe un interval de o lună lăsând loc pentru schimbare,
alegere, spontaneitate
- clarificați-vă în privința standardelor la care vă raportați
Și un video cu Tony Robbins în care ne invită să ne asumăm responsabilitatea în raport cu ce spunem că dorim ridicând standardele pe care le avem:
Exercițiu
# Selectați câteva domenii ale vieții relevante pentru voi: muncă, studii,
carieră, relații intime, relații cu familia, prietenii, relaxare și distracție,
dezvoltare spirituală, contribuție la binele altora, dezvoltare personală,
sănătate și stare de bine, situație financiară etc.
# Notați ce contează pentru voi cel mai mult în acele domenii ale vieții
# Transformați ceea ce ați scris la punctul anterior în scopuri/ obiective
pe termen scurt (minim o lună) și lung
# Concepeți un plan de acțiune în care să specificați cât mai clar și
concret, numeric dacă se poate criteriile de reușită, adică cum
veți ști că ați bifat ceea ce v-ați propus.
# Citiți în continuare postările legate de acest subiect pentru a vă
informa legat de ce ne împiedică să ne ținem de planuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu