Ziua #45 De ce nu reușim să facem ceea ne propunem (#5 cercuri vicioase)

Există numeroase studii care au investigat factorii ce determină o persoană să încalce legea sau o rezoluție pe care și-a propus-o, o dietă, o promisiune sau orice alt angajament luat.

Se pare că primul pas pe care-l facem pentru a încălca acea graniță imaginară este destul de important și dramatic. De aici avem două opțiuni: putem face rapid un pas înapoi așa încât această primă încălcare să nu devină un dezastru sau acest prim pas face ca următorii să fie mult mai ușor de făcut. Ce face diferența?

În acest sens mulți cercetători din zona controlului impulsurilor s-au focalizat pe programele care impun abstinență totală cum este cazul Alcoolicilor Anonimi investigând două categorii de factori:

#1 ce ne determină să facem acel prim pas?

#2 factorii care transformă acea primă încălcare într-o orgie.

În prima categorie sunt incriminați factori ce țin de reducerea capacității de a rezista impulsurilor din cauza stresorilor externi și a încărcăturii mentale și emoționale atunci când suntem nevoiți să facem față dificultăților vieții. Când ne încălcăm o regulă personală sau planurile în direcția unui scop avem o reacție emoțională (pe care o și anticipăm de altfel). Această reacție emoțională poate influența comportamentul nostru ulterior și poate porni efectul de bulgăre de zăpadă.

Cercul vicios ar arăta cam așa:

Varianta #1

Varianta #2

Se pare că emoțiile sunt factorul relevant în eșecul mecanismelor de autoreglare. Ele implică o activare fiziologică care acaparează și deturnează resursele fizice și mentale care în alte condiții ar fi disponibile pentru procesele de auto-control. Uneori emoția este cea care ne face să continuăm încălcarea standardelor (ex. plăcerea de a mânca desertul preferat după săptămâni de restricții), alteori emoția este cea care ne determină să nu mai dorim să fim în contact cu noi înșine și să căutăm căi de a ne ”anestezia” (ex. evitarea sentimentelor de vinovăție și dezamăgire în raport cu propria persoană). Problema cu anestezierea sinelui este că nu mai vrem să știm câte pahare am băut, câte ciocolate am mâncat, câte kg am pus pe noi ca să nu ne simțim și mai vinovați și uite așa ajung lucrurile să o ia rău de tot pe arătură.

Capacitatea de a ne gestiona sănătos emoțiile este un skill esențial pentru a ne putea ține de ceea ce ne propunem.

Astfel, programele care se bazează pe politici de toleranță zero au fost criticate pentru că dau proporții catastrofice acelui prim pas prin care ne încălcăm standardele, ceea ce are ca efect o reacție emoțională intensă atunci când se întâmplă. Ulterior, după ce am încălcat această complianță absolută care ni se cere, chiar nu mai are sens să numărăm mai departe. Păcatul a fost comis, suntem damnați.

Realitatea este că nu e chiar o catastrofă dacă am mâncat un biscuit. Și dacă ne-am putea replia de aici, dieta chiar ar fi salvată.

Exercițiu

Amintiți-vă câteva situații în care v-ați propus ceva și nu ați reușit să vă țineți de ceea ce v-ați propus. Particularizați cercurile vicioase pe situația voastră menționând emoțiile trăite, gândurile, justificările personale pe care le-ați găsit.

În următoarea postare voi vorbi despre alți factori care ne sabotează rezoluțiile. Pe mâine!