Un alt factor esențial pentru auto-reglare este capacitatea noastră de a ne
gestiona eficient…atenția.
Pe ce ne focalizăm atenția este primul pas în procesarea informației, așa
că dacă am putea interveni încă de aici, ne-ar fi mult mai ușor să depășim
inerția psihologică a circuitelor deja bine forjate și care merg aproape pe
pilot automat. Adevărul este că orice stimul care reușește să ne capteze
atenția are șanse mult mai mari de a genera reacții psihologice de tipul
impulsurilor sau dorințelor care vor pune probleme mecanismelor de
auto-reglare.
Nu degeaba, multe programe recomandă îndepărtarea stimulilor care ne-ar
putea tenta să reluăm comportamentele pe care încercăm să le schimbăm: de
exemplu brichetele, scrumierele, anumite locuri sau chiar persoane la fumători,
produsele de patiserie, cofetărie, magazinele respective la cei care își propun
să scadă în greutate.
Chestiunea gestionării resurselor atenționale este mai complexă decât pare
la o primă vedere.
Mai întâi se pune problema măsurii în care acordăm atenție unor stimuli
(ex. impulsuri, dorințe, gânduri, emoții, obiecte din mediu etc). Aici
funcționează uneori distragerea atenției prin focalizarea pe gânduri legate de
alte lucruri sau pe factori distractori din exterior, pentru că așa este
posibil să nu observăm stimulii ispititori sau amenințători. Dacă totuși apar
impulsurile și dorințele, faptul că suntem preocupați de alte lucruri ne poate
lua din resursele pentru a le opri.
Problemele în sfera concentrării atenției sunt unul din factorii esențiali care stau la baza
eșecului mecanismelor de auto-reglare.
Dacă atunci când facem o greșeală sau ne încălcăm planul atenția noastră
este absorbită de acele cercuri vicioase în care ne concentrăm pe emoțiile
negative în raport cu sinele șansele sunt mari să pierdem controlul și să
abandonăm. La fel, dacă ne concentrăm de plăcerea și satisfacția asociată cu
substanțele, alimentele ”interzise”, știm care este continuarea.
Soluția este să ne redirecționăm atenția cât mai repede în direcția
scopurilor noastre. Se pune astfel problema atenției pe care o acordăm
standardelor sau scopurilor pe care ni le-am propus. Și aici devine
relevant să ne reamintim frecvent ce ne-am propus și de ce, nu doar să le
scriem pe o foaie pe care o uităm undeva sau, mai rău, să nu scriem nicăieri,
ci doar să facem niște angajamente
mentale fără dovezi fizice 😀.
Recomandarea mea este să vă scrieți obiectivele/ scopurile și motivele
pentru care le-ați ales și să le puneți într-un loc vizibil din casă, așa încât
să vă întâlniți frecvent cu ele.
Roy F. Baumeister numește această practică de a ne focaliza atenția pe standarde,
transcendență,
capacitatea de a vedea dincolo de mediul imediat, de a ne conecta cu acea
realitate la care vrem să ajungem, chiar dacă nu este încă vizibilă.
 |
| Sursă: https://www.needpix.com/ |
Eu am descoperit această abilitate când eram în școala gimnazială și am
fost pentru prima dată într-o tabără de schi la Sibiel. A fost pentru prima
dată când am urcat pe munte cu un rucsac cu lucruri pentru o săptămână în spate
și cu schiurile în spate pe deasupra pe o vreme de iarnă din aceea cum numai în
copilăria mea am mai văzut. Drumul părea că nu se mai termină și în fiecare
moment îmi venea să renunț pentru că aveam impresia că nu mai rezist. Adevărul
este că habar nu aveam cum arată cabana la care trebuia să ajungem, dar am
început să-mi imaginez momentul în care am ajuns acolo foarte detaliat și ori
de câte ori simțeam că cedez mă concentram pe imaginea aceea din mintea mea. Și
uite așa am făcut drumul acela și multe alte drumuri de atunci.
Exercițiu
Conturați-vă o imagine detaliată a rezultatului la care doriți să ajungeți
prin scopurile/ planurile pentru atingerea obiectivelor. Conectați-vă frecvent
cu această imagine și în special atunci când sunteți tentați să cedați.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu