Iată o poveste veche despre un om care vâslea propria barcă pe mare. În dimineața zilei respective a fost senin și însorit, dar după o vreme s-a lăsat o ceață deasă. În timp ce omul a decis să se îndrepte spre mal, a observat silueta unei alte bărci care venea în direcția lui. ”Păstrează distanța!” a strigat, îngrijorat de o posibilă coliziune. În ciuda acestui lucru barca cealaltă avansa spre el. Vâslașul și-a utilizat toate abilitățile pentru a schimba direcția propriei bărci, așa încât să facă mai mult loc celeilalte. S-a enervat foarte tare văzând că cealaltă barcă nu își schimba deloc cursul, venind acum direct spre el. ”Dă-te din calea mea!” a strigat din nou, dar cealaltă barcă continua să se apropie vertiginos până când în final s-a ciocnit de barca lui. Omul era deja roșu de furie: ”Idiotule!” Ce naiba faci!?” Tremurând de nervi și-a continuat acuzele la adresa celuilalt vâslaș până când ceața s-a ridicat și și-a dat seama că cealaltă barcă era goală- era o barcă abandonată purtată de curenți. În acel moment a amuțit. Fără un altul asupra căruia să își reverse veninul, era imposibil să continue povestea furiei lui.
Aducând această poveste în ograda noastră: Te-ai enervat și tu vreodată pe bărci goale? Dacă da, de unde vine furia? Și unde se duce?
Sursă imagine: https://pixabay.com
There’s an interesting old story about a man who was sailing his boat. The day had started clear and sunny, but after a while a dense fog rolled in. As the man decided to go back to the shore, he noticed the profile of another boat coming in his direction. “Keep your distance!” the boatman shouted, concerned about a possible collision. However, the other boat kept approaching. The boatman used all his skills to swiftly shift the direction of his boat, so that there was even more room for the other boat. He got really upset when he saw that the other boat changed its own course, now coming directly to him. “Stay out of my way!” he shouted again, but the other boat just kept coming closer, until it finally crashed into his boat. The man was enraged: “You idiot! What the hell are you doing?!” He got totally worked up and continued his rampage until the fog lifted enough so that he was able to see that the other boat was empty—it was just an old abandoned boat floating downstream. He was quite perplexed: To whom could he express his anger? Could he project his anger onto an empty boat? Without a person to blame, it was impossible to keep the story of anger going.
Bringing this story a step closer to our own experience, we can ask ourselves: Do we ever get mad at “empty boats”? If so, where does this anger come from? Where does it go?
Margaret Cullen (2015) - The Mindfulness-Based Emotional Balance Workbook- An Eight-Week Program for Improved Emotion Regulation and Resilience, New Harbinger
