Ziua #56 4 legăminte

Azi mi-am propus să vă vorbesc despre cărticica lui Miguel Ruiz intitulată Cele patru legăminte și ideile pe cât de simple în aparență, pe atât de puternice pe care ni le propune. În esență autorul vorbește de 4 legăminte pe care dacă le respectăm șansele sunt mari să ne meargă bine în lume și să ne înțelegem bine cu ceilalți și cu noi înșine. Daaar, așa cum ar spune Jon Kabat-Zinn, simplu nu înseamnă că este și ușor de făcut.

Întâi să vedem care sunt cele 4 legăminte. Brace yourselves!

#1 Fii impecabil în tot ceea ce spui.

#2 Nu lua nimic personal.

#3 Nu face presupuneri inutile.

#4 Fă întotdeauna tot ce-ți stă în puteri.

Simplu, nu? Foarte.

Aș vrea să încep cu ultimul. În cărticica lui autorul ne explică ce vrea să spună cu asta. Ce înseamnă, așadar, să facem tot ce stă în puteri, nici mai mult, nici mai puțin. Păi uneori poate însemna să producem ceva de o calitate superioară, însă alteori, când suntem epuizați, tracasați, stresați s-ar putea să însemne că abia vor reuși să ajungem într-o singură bucată acasă. ”Tot ce ne stă în puteri”, cu alte cuvinte, nu este mereu același lucru.

Autorul explică mai departe de ce nu e bine să facem mai mult decât ne stă în puteri la un moment dat. Dacă facem mai mult decât ne stă în puteri la un moment dat vom consuma mai multă energie decât este necesar și la final our best s-ar putea oricum să nu fie de ajuns. Când exagerăm, ne secăm organismul de energie, ne luptăm cu noi înșine și ne va lua în cele din urmă mai mult timp să ne realizăm obiectivul.

Dacă facem mai puțin decât ne stă în puteri ne supunem la frustrări, auto-critici, sentimente de vinovăție și regrete.

Singura cale prin care putem să ajungem să nu ne criticăm și să nu acumulăm regrete este să facem tot ce ne stă în puteri în orice circumstanță.

A face tot ce ne stă în puteri înseamnă să acționăm, nu pentru că ne dorim recompensa pe care ne-o aduce acțiunea, dar urâm de fapt acțiunea, cum face multă lume care merge la serviciu, dar urăște asta și așteaptă pe nerăsuflate weekendurile, vacanțele. În felul acesta nu facem decât să opunem rezistență acțiunii (în acest caz muncii pe care o facem) și astfel, totul devine greu, iar noi nu facem tot ce ne stă în puteri în situația respectivă și ceea ce simțim este un lung șir de frustrări.

Acțiunea este cea care ne permitem să trăim din plin. Inacțiunea este un mod de a nega viața. Dacă este să exprimăm ceea ce suntem este nevoie să acționăm în acest sens. Altfel, toate acele idei pe care le avem vor rămâne în mintea noastră la nivel de vise frumoase. Practica ne transformă în maeștri.

Exercițiu

Partea cea mai drăguță este că pe lângă cărticică, există și un set de carduri pe care le putem utiliza pentru a transforma teoria în realitate în viața noastră. Mi-am permis să extrag un card și să vă invit ca pentru exercițiul zilei de azi să lucrați cu sugestia respectivă:

Mâine vă voi vorbi despre un alt legământ! Pe curând!