Ziua #23 Utilizarea metodei științifice pentru depistarea convingerilor nesănătoase

Albert Ellis (1913- 2007), psiholog american care în 1955 a dezvoltat Terapia rațional-emotivă și comportamentală (REBT- Rational Emotive Behavior Therapy), este un mare fan al metodei științifice în abordarea convingerilor nesănătoase. Până una alta procedurile și instrumentele științifice sunt calea cea mai bună pe care a găsit-o omenirea pentru a ajunge mai aproape de adevăr. Astfel, autorul ne propune să aplicăm regulile metodei științifice pentru a depista convingerile noastre nesănătoase. 

Sursa: https://freesvg.org/

Regulile respective sunt:

#1 Acceptarea a ceea ce se petrece în lume ca ”realitate” chiar dacă nu ne convine și am vrea ca lucrurile să fie altfel sau am vrea să le schimbăm.

#2 Observarea și verificarea constantă a ”faptelor” pentru a vedea dacă acestea încă sunt ”adevărate” sau dacă s-au schimbat.

#3 Formularea de legități, ipoteze, teorii într-o manieră logică cu evitarea contradicțiilor fundamentale.

#4 Teoriile se modifică atunci când nu mai sunt susținute de fapte sau de logică.

#5 Flexibilitate, nu rigiditate: știința este mereu sceptică în raport cu ideile pe care le susține, nu consideră nimic ca fiind absolut, necondiționat sau cu certitudine adevărat, în toate situațiile, tot timpul.

#6 Revizuirea periodică a teoriilor pe măsură ce apar informații noi.

#7 Știința nu susține teorii care nu pot fi falsificate. (ex. că există sau nu viața de apoi)

#8 Știința este sceptică în raport cu faptul că Universul operează după principiul merituozității, adică dacă faci bine, ți se va face o statuie și dacă faci rău vei fi damnat. Observă faptul că diverse grupuri au standarde diferite cu privire la ce înseamnă bine/ rău și că îi recompensează pe indivizii care se comportă conform standardelor și îi penalizează pe cei care nu se comportă conform standardelor, dar că nu există un standard universal, absolut pentru bine/ rău.

#9 Știința nu dispune de reguli absolute în privința comportamentului uman, dar de îndată ce oamenii își stabilesc un standard sau un scop- de exemplu să supraviețuiască sau să fie fericiți  în grupul lor social- știința poate studia măsura în care oamenii reușesc să-și atingă scopurile și care sunt căile cele mai adecvate pentru atingerea respectivelor scopuri. Adică, știința ne poate spune cum putem avea o viață bună cu o anumită probabilitate, dar nu cu certitudine.

Iar acum hai să vedem cum aplică Albert Ellis metoda științifică pentru a face o analiză unei convingeri pe care o au destul de mulți oameni cu scopul de a ajunge la verdictul rațional/ irațional, ergo sănătos/ nesănătos.

Convingere: Oamenii trebuie să se comporte frumos și corect cu mine, iar dacă nu se comportă așa sunt oameni de nimic și ar trebui aspru pedepsiți.

Este această convingere realistă și corespunzătoare faptelor?

Nu. Evident, nu toată lumea se comportă frumos cu noi și nici cinstit sau corect. Nici nu putem spune despre acești oameni că sunt de nimic pentru că cu siguranță au făcut și ei ceva fapte bune sau măcar neutre, așa încât e nevoie să admitem că nu există oameni care nu au în esența lor nimic bun. Nici nu se întâmplă ca oamenii care nu ne tratează cum am dori noi să fie aspru pedepsiți și damnați.

Este această convingere logică?

Nu, pentru că ea implică faptul că  deoarece oamenii mă tratează uneori fără considerațiune și incorect, sunt de nimic și merită întotdeauna să fie aspru pedepsiți. Deși putem dovedi că în raport cu anumite standarde stabilite de comunitatea noastră unii oameni ne tratează rău, nu putem dovedi și că sunt de nimic și că merită întotdeauna să fie aspru pedepsiți.

Este această convingere flexibilă?

Nu, deoarece afirmă că în fiecare caz, toți oamenii care mă tratează fără considerațiune și incorect sunt complet de nimic și merită invariabil să fie aspru pedepsiți. Fără excepție!

Poate fi falsificată această convingere?

Parțial da, însă convingerea în merituozitate (deservingness) nu poate fi falsificată, deoarece chiar dacă toți ceilalți nu ar crede ca și mine, aș putea susține că toată lumea se înșeală și că opiniile mele legate de pedepsirea celor care mă tratează fără considerațiune sunt cel corecte și că pedeapsa trebuie să existe, chiar dacă nu există. Deși observ că oamenii care mă tratează fără considerațiune nu sunt pedepsiți, pot întotdeauna să vin și să spun că nu au fost pedepsiți, încă, dar că vor fi indubitabil pedepsiți cândva în viitor sau în viețile viitoare.

Chiar dacă uneori ceilalți sunt pedepsiți nu putem dovedi că au fost pedepsiți pentru că m-au tratat pe mine rău, că soarta sau o ființă divină îi pedepsește, că vor fi mereu pedepsiți pentru că m-au tratat rău, ei și cei ca ei. Plus, s-ar putea să fie greu și să dovedim că faptele lor împotriva noastră au fost cu adevărat ”rele” pentru că în anumite aspecte ele ar putea fi ”bune” sau că alții este posibil să nu le vadă ca ”rele”. Conceptul de merituozitate în raport cu propriile ”păcate” implică faptul că anumite fapte sunt în toate situațiile fără dubiu ”păcătoase”, iar acest lucru este imposibil de dovedit.

Faptul că am această convingere înseamnă că mă voi comporta bine și voi avea rezultate bune, mă va face fericit faptul că îmi mențin această convingere?

Clar că nu! Cu siguranță mă va face să mă simt foarte furios și dornic de răzbunare, corpul meu va fi mereu în alertă ceea ce se va dovedi dăunător tocmai pentru mine. Voi fi obsedat de oamenii care consider eu că mi-au greșit și îmi voi irosi timpul și energia cu ei. Atunci când voi încerca să fac ceva legat de comportamentul acestora, voi fi atât de furios și agresiv încât nu voi reuși să-i determin să înceteze ceea ce fac. Aceștia mă vor percepe ca fiind excesiv de înfuriat, vor considera reacția mea ca incorectă ceea ce-i va determina să nu-și recunoască propria incorectitudine. Cuprins de furia mea, nu voi putea înțelege de ce s-au comportat astfel cu mine, îi voi acuza pe nedrept și în mod paranoic de lucruri pe care nici nu le-au făcut ceea ce cu siguranță va interfera cu o rezolvare amiabilă a situației.

Verdict: convingerea este irațională/ nesănătoasă

O reformulare mai rațională/ sănătoasă după Albert Ellis ar suna așa:

Aș prefera ca oamenii să mă trateze cum se cuvine, dar dacă nu se întâmplă asta nu este nicio tragedie, nu îmi pierd încrederea în toată specia umană, nu înseamnă nici că are legătură cu mine sau că s-ar putea deduce de aici că sunt mai prejos decât alții sau că merit să fiu tratat astfel, nici că întotdeauna voi fi tratat astfel. Pot cere lămuriri, pot purta o discuție despre ce s-a întâmplat, pot alege dacă să continui relația cu acele persoane sau nu, dacă să cer o schimbare a comportamentului celorlalți, iar ceilalți s-ar putea sau nu să dorească, să vrea, să poată să se schimbe și nici asta nu e o catastrofă dacă nu vor, nu doresc, nu pot să se schimbe pentru că am întotdeauna opțiuni de a-mi schimba eu atitudinea, circumstanțele așa încât să-mi păstrez sănătatea mentală etc.

Exercițiu

Alegeți 2-3 convingeri pe care le aveți și aplicați metoda științifică pentru a ajunge la un verdict cu privire la iraționalitatea lor.