Ziua #43 Analiza exercițiului de scriere expresivă

Na, și acum pentru cei care ați făcut exercițiul de scriere, a venit ziua numărării bobocilor.

Observați măsura în care au apărut următoarele schimbări în urma exercițiului:

Ați observat că ați trăit mai multe emoții pozitive în urma exercițiului?

Vă vine mai ușor să râdeți?

Vă vine mai ușor să adormiți seara?

Dormiți mai bine în general?

Consumați mai puține substanțe?

Mâncați mai sănătos?

Vă gândiți mai puțin la evenimentele respective sau atunci când o faceți este mai puțin dureros?

Sunteți mai puțin iritați?

Vă certați mai puțin cu ceilalți?

Aveți senzația că ceilalți sunt mai drăguți, mai amabili?

Sunteți mai deschiși și mai onești în relațiile cu ceilalți?

Vă este mai ușor să vă concentrați pe ceea ce aveți de făcut și să finalizați ceea ce vă propuneți?

Aveți sentimentul că lucrurile au mai mult sens în viața voastră, că înțelegeți mai bine acum evenimentele despre care ați scris?

Acestea sunt câteva din rezultatele puse în evidență de studiile care au utilizat această tehnică.

În unele cazuri s-a observat o accentuare a stărilor negative caz în care ar fi indicat să luați legătura cu un specialist.

Recomandarea autorului este să realizăm analiza exercițiului ca și când am fi niște oameni de știință. 

Începeți, așadar, cu aspectele de suprafață.

S-a modificat scrisul vostru pe parcursul exercițiului?

Sunt anumite părți pe care le-ați tăiat? Corectat?

Atunci când ne edităm mult textul este posibil să fi fost mai atenți la cum scriem nu la ce scriem.

Observați dacă ați utilizat anumite cuvinte, presiunea pixului pe hârtie, modul de încadrare în pagină. 

În ce fel se leagă aceste aspecte stilistice de conținut?

Nu căutați un site unde să vi se descifreze ce înseamnă toate aceste lucruri. Voi sunteți cei mai buni detectivi în acest demers.

Observați modificările cifrelor la întrebările de evaluare.

Dacă ați evaluat cu o cifră sub 5 la majoritatea întrebărilor în majoritatea zilelor puneți-vă întrebarea: ce s-a întâmplat cu voi?

Majoritatea oamenilor se vor simți triști în special după prima zi, apoi scorurile se îmbunătățesc.

Puteți explora relația dintre subiectele abordate și modificările dispoziției. V-au afectat în mod neașteptat anumite subiecte?

Ultima întrebare este de multe ori cea mai importantă. Dacă ați acordat scoruri mici (sub 5) reevaluați modul în care ați abordat exercițiul. Este posibil ca această tehnică să nu fie cea mai potrivită pentru voi.

Multe persoane găsesc dificilă sarcina de a scrie despre emoții. Unii nu pot scrie despre emoții care au fost considerate ”inacceptabile”. Emoțiile nu sunt bune sau rele, ele sunt pur și simplu.

Ceea ce este interesant despre emoțiile așa numite negative este faptul că este bine să fie recunoscute, dar nu este indicat să stăruim asupra lor, spune James Pennebaker, autorul acestui exercițiu. 

Persoanele care au utilizat foarte multe cuvinte ce descriu emoții negative sunt adesea cele care au beneficiat cel mai puțin în urma acestui exercițiu. Se pare că focalizarea pe emoțiile negative ne poate orbi în privința semnificației mai largi sau mai profunde a evenimentului.

Chiar și cele mai groaznice experiențe pot genera emoții și insight-uri pozitive. Nu se pune problema să încurajăm experiențierea traumelor, doar că pe lângă neajunsurile cauzate acestea au și capacitatea de a ne reaminti de lucrurile bune în viață.

Oamenii care utilizează mai multe cuvinte care descriu emoții pozitive în exercițiul de scriere beneficiază cel mai mult de pe urma lui. Se pare că oamenii care văd părțile bune ale experiențelor negative le fac față mai ușor. Ideea nu este să ignorăm răul și să vedem doar binele (Polyanna), ci să recunoaștem răul și să căutăm binele, iar de măsura în care putem face asta depind beneficiile acestui exercițiu asupra sănătății. Consultați în acest sens și cartea lui Martin Seligman- Learned Optimism.

Autorul a ajuns la concluzia că un element foarte important în ceea ce privește eficiența exercițiului este abilitatea persoanei de a construi o poveste coerentă pe marginea evenimentului. Accentul este pe a construi în cadrul exercițiului. Dacă noi avem deja o poveste gata făcută și doar o spunem și o justificăm în cadrul acestui exercițiu, exercițiul nu ne va fi util.

James Pennebaker a identificat câțiva markeri ai poveștii exprimați în utilizarea de cuvinte de genul: efect, cauză, deoarece, motive, care denotă un raționament cauzal, sau înțeleg, realizez, știu, sens, care denotă detașarea de poveste și formularea unui sens mai larg.

Un alt aspect sanogen este schimbarea perspectivei- capacitatea de a vedea un eveniment din mai multe puncte de vedere. Se pare că oamenii beneficiază cel mai mult dacă rata utilizării pronumelor se schimbă, adică se trece de la eu, care denotă o focalizare excesivă pe sine și perspectiva proprie la celelalte pronume pe parcursul exercițiului. Niciuna din perspective nu este mai bună decât celelalte, dar este important să ne facem o idee despre multiplele perspective care există asupra evenimentelor.

Asta a fost. Și pentru cei care doresc să aprofundeze tema vă recomand cartea lui James Pennebaker (2014)- Expressive Writing- Words That Heal. Idyll Arbor Inc.