Ziua #18 Traiul cu incertitudinea

Una din cele mai puternice adicții ale creierului nostru este nevoia de a-și confirma convingerile pe care le are, adică de a avea dreptate. Pentru asta este capabil chiar și să distorsioneze realitatea și are la dispoziție mecanisme foarte inteligente care-i permit să facă asta, unul dintre ele fiind selectivitatea percepției. Adică, ”vedem” doar ceea ce ne confirmă convingerile profunde, iar restul informațiilor care ne-ar putea contrazice ideile sau ne-ar putea oferi o perspectivă diferită sunt filtrate, distorsionate, sursa lor este discreditată, sunt ”uitate” etc.

Tony Robbins în seminariile lui face un exercițiu simplu, dar elocvent pentru a ilustra asta. Vă propun să intrați și voi în joc! Uitați-vă de jur împrejurul camerei în care vă aflați și găsiți cât mai multe obiecte roșii.

Cum ați procedat? Nu-i așa că ați inclus inclusiv obiecte bordo, roz sau cărămizii pe motiv că au ceva roșu în ele doar pentru a găsi cât mai multe obiecte?

Așa facem și cu alte lucruri, când căutăm ceva cu îndârjire, găsim, chiar dacă asta presupune să distorsionăm puțin realitatea.

De ce suntem atât de îndârjiți să avem dreptate, să ne confirmăm ceva? Pentru că incertitudinea este greu de tolerat pentru majoritatea oamenilor. Majoritatea clienților mei de săptămâna aceasta mi-au vorbit despre cât este de dificil să stea în casă fără un termen stabilit și cât de diferit ar fi dacă ar ști că este vorba despre 2, 3 sau 6 luni, atunci ar putea să se pregătească sufletește și statul în casă ar fi infinit mai ușor.

Incertitudinea invită proiecțiile noastre să o ia razna. Iar acum este destul de dificil să nu proiectăm filme de groază.

Ce ne-ar putea ajuta puțin este să ne amintim că lumea în general este un loc destul de impredictibil. Noi trăim adesea cu convingerea că mâine va fi în mare măsură ca și azi, că soarele va răsări tot acolo unde știm că răsare, că toate lucrurile cu care suntem obișnuiți fiecare, cafeneaua de unde luăm cafeaua sau magazinele de unde obișnuim să ne facem cumpărăturile vor fi tot acolo, la supermarketul preferat vom găsi produsele favorite (aici mai obișnuiesc să ne mai distrugă certitudinile câteodată când se apucă să schimbe locul produselor sau să se reorganizeze). În mare parte circulăm pe pilot automat. Însă adesea când suntem nevoiți să luăm decizii facem asta fără a ști toate informațiile: unde să mergem în concediu? Unde să dăm copilul la școală? Să ne ducem sau nu la întâlnire cu o anumită persoană?

Într-o măsură mai mare sau mai mică luăm decizii bazate pe informații insuficiente sau chiar inadecvate. Cu toții am avut probabil surpriza de a ne duce în concediu într-un loc care arăta de milioane în poze doar ca să descoperim că poza nu avea nici o legătură cu realitatea.

Problemele intervin atunci când nevoia noastră de certitudine se intensifică. Pentru că atunci suntem dispuși și să înghițim povești neverosimile și chiar foarte înspăimântătoare doar pentru că ceva, chiar și de speriat, este mai bine decât nimic. În al doilea rând avem tendința să ne supunem unor lideri care vin cu soluții aparent salvatoare doar pentru ca cineva să ia de pe noi greutatea aceasta a necunoscutului.

Psihologii consideră capacitatea de a tolera incertitudinea ca o abilitate de bază pe care oamenii au nevoie să o dezvolte. Iar acum este un moment foarte oportun exact pentru asta.

Vă propun, ca de obicei, un exercițiu:

# Alegeți 3 situații ambigue; nu ar trebui să fie greu de găsit, sunt la tot pasul (ex. De ce te-a oprit exact pe tine poliția să-ți verifice declarația, dar pe mașina din față a lăsat-o să treacă? De ce nu te-a mai sunat cineva? De ce s-a uitat așa la tine vecinul? De ce nu m-au selectat pentru jobul la care am aplicat?)

# Notați cel puțin trei explicații plauzibile

# Care din cele trei este marea, adevărata, explicație?

Adevărul: nu avem cum ști sigur.

Răspunsurile voastre vor scoate în evidență punctele voastre vulnerabile: dacă aveți o vulnerabilitate legată de a fi femeie sau bărbat, va fi despre asta; dacă aveți o vulnerabilitate legată de aspect, va fi despre asta; dacă aveți o vulnerabilitate legată de situația financiară, va fi despre asta. Ș.a.m.d. Chiar dacă v-ați luat inima în dinți și i-ați întrebat, de unde știți sigur că v-au spus adevărul? O altă incertitudine. Și mai multă incertitudine.

Așadar rostiți cu voce tare: ”nu știu de ce oamenii respectivi s-au comportat așa” și permiteți-vă să conviețuiți cu sentimentul de incertitudine pe care îl generează. Trebuie musai să știm? Not really. Iar să căutăm certitudini acolo unde nu putem să le obținem, ei bine, acesta este unul din drumurile spre iad.

Aici găsiți mai multe răspunsuri la întrebarea din imagine: De ce a trecut găina strada?

Pe mâine!