Un alt factor incriminat este puterea slabă a eului. Roy F. Baumeister
consideră că auto-reglarea presupune un tip de putere analog conceptului de
putere a voinței (willpower). De fapt, dacă stăm bine să ne gândim are loc o
bătălie a puterilor: puterea impulsului versus puterea mecanismului de
auto-reglare de a opri acel impuls și de a-l împiedica să se manifeste în
acțiune.
 |
| Sursa: pixabay |
Eșecul puterii voinței este relevant pentru al treilea ingredient al
auto-reglării și anume, incapacitatea de a determina sinele să se conformeze la
standarde. Problema nu este absența sau dispariția standardelor, nici eșecul
monitorizării sinelui. Putem fi foarte conștienți de standardele relevante sau
de eșecul nostru de a ne ridica la înălțimea lor și cu toate acestea să avem
senzația că nu suntem capabili să ne conformăm la acestea.
Aici intră în loc și efectele contraintenționale studiate de Daniel Wegner
și colaboratorii acestuia în cadrul cărora încercările de a ne suprima anumite
gânduri, au efectul exact opus.
Roy F. Baumeister consideră că există 3 motive pentru care mobilizăm o
energie inadecvată pentru succesul auto-reglării: unul cronic, unul temporar și
unul extern.
Prima variantă se referă la o putere slabă a voinței ca trăsătură de
caracter. Este adevărat că unii oameni sunt mai disciplinați decât
alții, mai capabili să își controleze acțiunile și emoțiile, să reziste
tentațiilor. Autorul consideră puterea voinței ca un fel de mușchi care dacă nu
este antrenat și provocat în mod regulat nu se dezvoltă sau se ”atrofiază”.
Al doilea motiv, care este ceva temporar, constă în factorul epuizare
sau oboseală. Se pare că puterea noastră de a ne controla scade atunci
când suntem epuizați de alte sarcini simultane care ne solicită resursele. Se
pare că acest lucru nu are neapărat legătură cu epuizarea resurselor de care
dispunem, cât de modul în care acestea sunt alocate de către creier. Cert este
că atunci când suntem obosiți fizic, când trecem prin perioade stresante,
această capacitate scade.
Al treilea factor este extern și are legătură cu puterea impulsului pe
care ne propunem să îl controlăm. Uneori putem avea impulsuri puternice care
sunt greu de stăpânit. Măsura în care reușim să le stăpânim este legată și de
convingerile pe care le avem legate de capacitatea de a ne controla anumite
impulsuri și caracterul ”incontrolabil” al acestora. De asemenea, este
important să ne amintim că intensitatea impulsurilor nu este constantă în timp.
Unele scad, dar altele se pot intensifica cu timpul.
Exercițiu
Faceți un inventar cu impulsurile sau dorințele care vi se par greu de
controlat și identificați convingerile pe care le aveți despre
controlabilitatea lor. Întrebați-vă de unde le-ați căpătat (învățat)?
Propuneți-vă un plan de acțiune prin care să vă oferiți constant o
provocare la adresa ”mușchiului puterii voinței”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu