Ziua #17 Cercurile noastre vicioase sau când soluția este problema

Azi am ales să intru puțin în tema controlului și nevoii noastre de a ne simți în control. Este interesantă legătura între acestea două. V-ați gândit vreodată că atâta timp cât simțim nevoia să controlăm ceva, de fapt nu simțim că deținem controlul asupra acelui lucru? Într-un anumit sens paradoxal, atunci când simțim că deținem controlul nu mai simțim nevoia de a controla.

Luați o scurtă pauză de la lectură și lăsați ultima propoziție și semnificația ei să se așeze în voi.

În al doilea rând aș vrea să mă refer la strategiile pe care le adoptăm pentru a face față gândurilor și emoțiilor așa numite negative. O metaforă foarte descriptivă este aceea a situației în care avem o eczemă sau o mușcătură de insectă care ne mănâncă. Și ce facem ca să ne calmăm mâncărimea? Da, ne scărpinăm. Problema cu acest răspuns, care știm cu toții că este foarte greu de stăpânit, este că deși pare răspunsul natural, este cel care agravează problema, în loc să o rezolve.

Tot așa și cu gândurile și emoțiile așa zise negative. În raport cu acestea avem de obicei două abordări, dacă nu sunt atât de intense încât să ne paralizeze efectiv: lupta sau fuga.

Sursa: Pixabay

Acum dat fiind că este imposibil să fugim de noi înșine, avem modalități mai subtile de a fugi de gândurile și emoțiile noastre: evităm situațiile care le generează de obicei, dacă ne trezim în astfel de situații devenim foarte creativi în a găsi motive bune de a evada din ele, ne distragem atenția concentrându-ne pe altceva, mâncăm, fumăm, ne anesteziem consumând alcool sau alte substanțe, facem binge la seriale pe Netflix, scroll-uim ore în șir pe Facebook sau pe alte rețele. Cât despre luptă, de mult nu mai recurgem la lupta cea dreaptă sau să ne mai batem în paloșe sau buzdugane, ci ne alungăm gândurile și emoțiile, suprimându-le, purtăm dialoguri interioare cu noi înșine sau continuăm discuții pe care nu le-am putut desfășura pe viu, ne adresăm imperative de tipul: Revino-ți! Calmează-te, dragă! sau ne biciuim și ne ponegrim singuri adresându-ne apelative și cuvinte care dacă ne-ar fi adresate de o altă persoană n-am mai vorbi cu ea niciodată.

Cu toții utilizăm din când în când aceste strategii de control. Ele devin o problemă atunci când le utilizăm excesiv sau atunci când încercăm să controlăm ceva ce nu poate fi controlat.

Întrebare de 1000 de puncte: Care sunt lucrurile pe care credeți că le puteți controla? Sau că ar trebui să le puteți controla?

Strategiile excesive de control sunt ineficiente și devin problematice pentru că ne consumă timpul și energia, ne fac să ne simțim slabi pentru că adesea eșuează în a produce efectul scontat și deși unele sunt relativ eficiente pe termen scurt, pe termen lung ne afectează și mai mult calitatea vieții. Rezultatele nedorite ne generează și mai multe emoții negative și am intrat automat într-un cerc vicios.

Psihologii numesc aceste strategii excesive de control: evitare experiențială- tendința de a evita, încerca să schimbăm sau să scăpăm de gândurile și emoțiile neplăcute chiar și atunci când strategiile prin care încercăm să facem asta ne rănesc, plătim costuri substanțiale pentru ele, sunt inutile sau chiar distructive.

Exercițiu:

# Care sunt gândurile, emoțiile de care ați vrea cel mai mult să scăpați?

# Faceți o listă cu toate metodele prin care ați încercat să le evitați, să le schimbați sau să scăpați de ele (exemple: evitarea unor situații, consum de alcool, droguri, medicamente, auto-critica, negarea, blamarea celorlalți, procrastinare, dormit excesiv, mâncat excesiv, vorbit în exces despre anumite lucruri cu ceilalți, adâncire în muncă excesivă, sport în exces, hobby-uri consumatoare de timp și resurse etc)

#Luați fiecare item de pe listă și răspundeți la următoarele întrebări:

1. V-a scăpat de gândurile și emoțiile dureroase pe termen lung?

2. Ce preț ați plătit în termeni de timp, energie, bani, sănătate și vitalitate pentru că ați recurs la respectiva metodă?

3. V-a adus mai aproape de o viață bogată, plină și cu sens?

Cel mai probabil răspunsurile sunt de genul: nu, nu au fost de ajutor pe termen lung, prețul este mare și aceste strategii vă îndepărtează de o viață împlinită. Și atunci ce e de făcut o să mă întrebați: să suferim în tăcere? Promit să revin cu idei de strategii mai sănătoase și mai benefice pe termen lung, dar pentru moment, antrenați-vă pentru primul pas: conștientizarea strategiilor neproductive pe care le utilizați în viața de zi cu zi și a prețului pe care-l plătiți atunci când recurgeți la acestea.