De cum am început să scriu această postare m-am gândit că o să vă gândiți
că vă propun un pact cu diavolul!
 |
| Sursa: Pixabay |
Voi risca, totuși, și voi adopta rolul avocatului diavolului pentru
următoarele câteva paragrafe.
Anxietatea este ceva de care vrem să scăpăm, să trecem dincolo de ea, să o
depășim, să ne eliberăm de ea, să preluăm controlul, să învățăm cum să o
controlăm. Dar iată, ce ziceți dacă v-aș propune următorul pact: să zicem că aș
avea niște tehnici secrete pe care vi le-aș vinde (pentru un preț piperat, dar
pe care vi-l permiteți) și cu ajutorul lor veți scăpa complet de anxietate. Ați
accepta târgul acesta cu mine?
Înainte să răspundeți faceți încă ceva.
Notați în agendă sau pe o foaie de
hârtie sau pe telefon/ computer la ce vă ajută anxietatea:
#
#
#
OK. Acum gândiți-vă
la prețul pe care îl are dacă faceți târgul (hai să nu-i zicem pact) cu mine.
Pe unii anxietatea îi face să se pregătească sârguincios pentru ceea ce
urmează să facă. Pe alții anxietatea îi ferește de riscuri majore care i-ar
putea costa familia, averile, și, în ultimă instanță viața. Poate că alții
v-ați gândit că vă ajută să puteți fii empatici cu ceilalți, de exemplu cu
propriii copii atunci când se tem de ceva, să-i înțelegeți la un nivel profund
așa încât să le puteți oferi sprijin, încurajare. Nu ați mai avea parte de
toate acestea.
Prin urmare vă invit să ne împrietenim cu anxietatea noastră. Steven Hayes,
vorbind despre propriile anxietăți, propune o abordare în care ideea nu este cum
să declarăm război civil anxietății pe care o simțim, ci cum să dobândim mai
multă deschidere, mai multă libertate, mai mult spațiu în timp ce trăim cu
anxietate în anumite momente.
Adică, cum să nu ne mai biciuim, să nu ne mai chinuim să scăpăm de starea
neplăcută, ci să ne privim cu blândețe, cu disponibilitate de a fi cu noi
înșine și anxietatea noastră, alături de toate celelelalte lucruri la care
ținem și pe care le numim ale noastre. Să ne acceptăm așa cum suntem acum, în
această clipă. Take ourselves as we are. Să facem alegerea de a fi cu noi
înșine exact așa cum suntem în acest moment.
Sigur, poate că sunt multe nemulțumiri pe care le avem legat de noi înșine.
Ne putem ocupa de fiecare din ele, ne putem face planuri de a îmbunătăți
aspectele respective. Este un loc și un timp și pentru asta. Pentru moment,
însă, lăsați deoparte toate proiectele, intrați în contact cu orice simțiți în
acest moment și fiți spațiul în care puteți fii pur și simplu. Faceți loc
pentru o respirație profundă. Lăsați nevoia de a vă controla poziția, de a vă
suge burta, de a părea într-un fel sau în alt fel și faceți alegerea de a vă
îmbrățișa cu compasiune ființa și de a vă relaxa în această îmbrățișare a
momentului prezent, ceea ce Eckhart Tolle numește atât de frumos ”surrender to
the present moment.”
Unii se vor gândi imediat că așa ceva e de nivel jedi și nu vor putea ajunge acolo niciodată. Dacă vă regăsiți în situație, reluați postarea anterioară și exercițiile de creștere a toleranței. Este un proces, nu un exercițiu care-l facem o dată și ne așteptăm la pătrățele pe abdomen deja.
După ce ați făcut asta, vă puteți apuca de planuri, acțiuni care vă pot
duce mai aproape de ce vă doriți. Dar dacă v-ați întâlnit în acest mod profund
cu clipa de acum, veți realiza că acolo sunt toate lucrurile după care alergați
fugari prin lume.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu