Ziua #13 Re-conectarea cu corpul

Am dedicat deja câteva postări în șir gândurilor așa că m-am gândit că ar fi un bun prilej să ne întoarcem înapoi în corp. Și maniera în care vă propun să facem asta azi este cu ajutorul instructoarei mele preferate de yoga, Adriene, care tocmai a început o provocare la 30 de zile de yoga numită, deloc întâmplător Home.

Aici aveți un video cu ziua 0 în care ea face o introducere legat de programul pe care-l propune.

Recomand acest program deoarece îmi place foarte mult abordarea ei, în sensul că este pentru ne-profesioniști, ca mine, și pentru că acordă foarte multă atenție prezenței de spirit în timpul exercițiilor. Astfel, yoga cu Adriene nu este decât o formă de meditație în mișcare.

De asemenea, îmi place mult yoga și alte forme de mișcare, desigur, însă acum este mai greu să facem sporturile preferate, pentru că întruchipează foarte bine metafora ieșirii din zona de confort atât de utilizată în raport cu anxietatea.

Sursa: https://peoplehrsolutions.com/

Anxietatea ne spune care sunt lucrurile importante pentru noi. Puteți afla foarte ușor ce este mai important pentru voi analizându-vă temerile și anxietățile. De asemenea, când simțim bătăile inimii accelerându-se în piept, în momentele anxioase, este o confirmare de necontestat că suntem încă alive and kicking. Anxietatea se împletește cu viața, cu creșterea și dezvoltarea și ori de câte ori suntem pe cale să ne extindem ființa simțim o doză de anxietate care pe unii reușește însă să-i alunge înapoi în zona de confort. 

Vă spun aceste lucruri ca preambul la o altă postare în care o să vă invit să vă schimbați puțin perspectiva asupra anxietății și să vă împrieteniți cu ea în loc să vreți să scăpați de ea cu orice preț. Deși face parte dintre emoțiile catalogate în general ca ”negative”, psihologic vorbind toate emoțiile au rolul și funcțiile lor foarte importante în economia psihicului. Ele ajung să ne creeze probleme atunci când depășesc măsura și ajung să ne copleșească sau să ne blocheze prin intensitatea lor. În rest, imaginați-vă cum ar fi dacă nu am fi deloc anxioși! Adevărul este, că nu am mai fi deloc aici demult. Anxietatea ne protejează, e drept că uneori ca o cloșcă super-dedicată, dar fără ea nu cred că am fi supraviețuit ca specie anyway. 

Yoga sau alte forme de mișcare sunt o foarte bună oportunitate pentru a ne confrunta cu disconfortul, pentru a ne antrena acest mușchi al toleranței la disconfort. Atunci când se cere de la noi să executăm o anumită poziție la yoga, adesea vom găsi că ne este greu, mai ales celor care nu stăm excelent cu condiția fizică. Este posibil să simțim un disconfort mai intens sau chiar o ușoară durere. Corpul nostru interpretează acest lucru ca un pericol și ne dă semnalul, de obicei manifestat printr-o serie de gânduri de tipul: ”Nu mai pot!”, ”Mai bine mă opresc.”, ”Eu nu o să pot să fac asta veci pururi!”. Îmi amintesc că treceam de fiecare dată prin momentul acesta când mă apucam de jogging primăvara după o iarnă de hibernare sportivă. Îmi venea să renunț, să mă așez pe o bancă în parc sau să mă duc la o cafea și să o las baltă cu joggingul. Este un moment decisiv în care dacă îți propui să mai reziști doar un pic, ajungi să depășești punctul critic și să simți chiar plăcere. Se pare că există și o explicație pentru asta, dat fiind că noi percepem plăcerea și durerea prin intermediul acelorași neuroni senzoriali.
Re-conectarea cu propriul corp înseamnă să ascultăm mesajele pe care acesta ni le transmite, să învățăm să ne cunoaștem adevăratele limite, dar și să ne permitem să ne urnim din amorțeală întinzând puțin coarda toleranței, mindfully, așa încât să ne flexibilizăm, nu să ne rănim. Ca în orice altă întreprindere este vorba de o ajustare fină, un fine tuning.

Vă invit, prin urmare, să acceptați provocarea lui Adriene și să urmați programul de yoga de 30 de zile pe care îl găsiți pe canalul ei youtube. Pe mâine!