miercuri, 27 aprilie 2016

Despre granițe personale (episodul #8)



#8        Cum să spui un ”nu” autentic

Dacă este să avem vreo șansă de a ajunge să spunem un ”nu” autentic, este nevoie să ne stabilim prioritățile. Nu știm la ce să spunem ”nu”, dacă nu știm la ce vrem să spunem ”da”.
Foto credit: prioritycircles.com   
Apoi ia decizia de a nu spune ”da” la nimic ce nu corespunde cu această listă de priorități în fruntea căreia ai pus ”să am grijă de mine și de fericirea mea”.
Atunci când te decizi să spui ”nu” alege modalitatea, calea cea mai potrivită: este mai bine să-i spui față în față, la telefon, să trimiți un e-mail, un SMS? Alege calea de rezistență minimă (the path of least resistance). Nu te aștepta să faci asta în modalitatea cea mai dificilă pentru tine. Este deja destul de greu pentru tine prin simplul fapt că trebuie să spui ”nu”.
După ce ai spus ”nu” acordă-ți timpul necesar pentru a experienția cât de bine te simți acum că te-ai eliberat de acel lucru care era de fapt o povară pentru tine. Iar dacă te simți pregătit spune ”nu” și celorlalte lucruri de pe listă.
Nu ar trebui niciodată să spunem ”da” doar din obligație, datorie sau vinovăție. Dacă aceste lucruri sunt cele care ne motivează să spunem ”da” atunci inevitabil vor fi consecințe negative și un stres interior. Cu cât practici mai mult, cu atât îți va fi mai ușor să spui ”nu”.
Desigur este mult mai simplu să spunem de la început că nu ne putem angaja la ceva, decât să revenim ulterior și să contramandăm. Dar să mergem înainte cu un angajament, deși nu dorim acest lucru, înseamnă de fapt să ne auto-sabotăm. Iar tot ceea ce facem vine dintr-un spațiu interior în care ne urâm pe noi înșine, prin urmare energia pe care o investim în ceea ce facem va avea această coloratură.
O tehnică simplă și utilă pentru cei care spun mereu ”da” este amânarea răspunsului. După ce o viață întreagă am practicat acest obicei, ne va fi greu dintr-o dată să ne schimbăm la 1800 și să spunem ”nu” fără urmă de vinovăție. Tendința va fi în continuare să spunem ”da” și nici măcar să nu verificăm cum ne simțim de fapt. De aceea o soluție elegantă este să avem la îndemână o frază pe care să o livrăm cu fiecare ocazie în care de obicei am fi acceptat să facem ceva împotriva voinței noastre. Ar putea fi o frază de genul: ”Pot să-ți dau răspunsul în cursul zilei de astăzi?”
Astfel diluăm puțin presiunea pusă pe noi acordându-ne răgazul necesar de a lua decizia rațional, după ce ne-am ascultat sentimentele, la distanță de imperativul de a da un răspuns imediat.
Dacă este nevoie putem cere și sfatul prietenilor sau ajutorul lor în a ne regăsi și urma prioritățile proprii, dacă nu reușim să ne conectăm cu reperele noastre interioare.
Nevoia de a avea grijă de tine și dorința de a fi fericit sunt motive valide pentru a refuza ceva.
Putem oferi o explicație persoanei, dar este bine să știm că nu trebuie să ne justificăm decizia.
Nu este responsabilitatea noastră să facem pe altcineva fericit.
  Persoanele care își bazează relația cu noi pe cât de multe facem pentru ei nu ne sunt prieteni, ci ne utilizează pentru a se face pe ei fericiți. Dacă tu ai cere ceva cuiva și ai ști că face ceea ce-i ceri, dar de fapt nu vrea să facă asta, ai mai vrea să-i ceri lucrul respectiv?
  Dacă simți nevoia de a oferi o explicație pentru refuzul tău cel mai indicat este să oferi un motiv ce ține de tine. Cei care vor să spui ”da” primesc un fel de validare din acest proces și pentru că confundă validarea cu iubirea, simt că refuzul tău înseamnă că nu-i mai iubești, motiv pentru care te vor presa în continuare pentru a obține ceea ce doresc.
  Atunci când le oferi un motiv ce ține de tine iei presiunea de pe ei și nu-i invalidezi. Fă referire la ceea ce simți și fii pregătit să rămâi la răspunsul tău și să-l reiterezi de mai multe ori dacă va fi necesar.
Exemplu: ”Trec printr-o perioadă stresantă și nu mă simt în stare să îmi iau sarcini în plus.”
Poți chiar menționa faptul că ai o problemă în a spune ”nu” și lucrezi la asta cu tine. De asemenea poți valida cererea persoanei înainte de a o refuza.
Exemplu: ”Sunt sigură că o să fie o petrecere grozavă, că o să vă distrați pe cinste, dar din păcate am un alt angajament în seara respectivă.”
Validând cererea putem evita ca celălalt să ia răspunsul personal sau să se simtă respins. Nu ar trebui să mințim nici în privința motivului pentru care refuzăm, nici în aspectele pe care le apreciem din cererea celuilalt. Dacă persoana insistă poți menționa faptul că apreciezi suficient relația cu ea pentru a dori ca aceasta să fie bazată pe sentimentele adevărate ale ambilor și că nu vrei să ai resentimente pentru că ai făcut ceva ce nu îți dorești de fapt, adică că te-ai sacrificat pe tine însuți pentru celălalt.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu