# 6 Înstrăinarea ca încălcare a unei granițe emoționale
 | |||||||||
|
Încălcarea
unei granițe nu se referă doar la aspectul intruziv. Există o altă variantă
care este la fel de dureroasă, deși nu este invazivă: distanțarea, retragerea
iubirii, încălcarea unei granițe emoționale prin îndepărtarea, înstrăinarea de
cineva sau chiar de noi înșine.
Existențialiștii
spuneau că a fi împreună înseamnă de fapt a fi împreună în aceeași lume, iar a
cunoaște ceva înseamnă a cunoaște în contextul aceleiași lumi.
Cum
aș putea proceda pentru a înțelege lumea celuilalt?
Una din cele mai acute probleme ale omului modern este că
și-a pierdut lumea- nu mai are parte
de experiența comunității. David Bakan vorbește despre singurătatea epistemologică ca o pierdere a lumii care rezidă nu
doar în lipsa unor relații interpersonale, a unei comunicări cu semenii, ci o singurătate
care ne cuprinde la un nivel și mai profund decât cel al raportărilor sociale,
o înstrăinare inclusiv față de natură. Este vorba de un sentiment vag,
nearticulat și în parte refulat al necesității refacerii legăturilor cu lumea
naturală, inclusiv cu propriul corp.
Existențialiștii consideră că persoana și lumea acesteia
sunt una- constituie o structură unitară pe care au numit-o ”faptul de a fi în lume”. Acestă ”lume”
cuprinde structura relațiilor semnificative prin care persoana există și
participă la acest univers și include evenimentele trecute care îi condiționează
existența și toate potențialitățile care se deschid în fața unei persoane. În
acest context posibilitățile viitoare reprezintă cel mai important aspect al
lumii oricărei ființe umane- prin ele omul ”construiește și modelează lumea”.
Dar să știi că ești viu nu e echivalent cu a te simți viu.
Emoția este energie, prin urmare este imposibil ca una
din persoane să simtă o emoție fără ca cealaltă să nu simtă și ea acea emoție,
chiar dacă la un nivel mai scăzut (fenomenul rezonanței). În Mitwelt (lumea
împărtășită) există în mod necesar un grad de rezonanță, iar dacă emoțiile
altuia nu au un ecou în noi, asta se întâmplă pentru că ne-am blocat căile de acces. Întâlnirea cu un altul este o
oportunitate de a participa la emoțiile și la lumea altcuiva pentru care ar
trebui să fim recunoscători.
How
do I turn myself on/off? Cum mă înstrăinez de mine/ de tine?
Orice ființă umană are nevoie să iasă din starea sa de
auto-centrare și să intre în relație cu celelalte persoane. Atât participarea
la lumea împărtășită, cât și neparticiparea implică riscuri. Dacă ești prea
orientat spre exterior, riști să-ți pierzi identitatea. Însă creșterea și
dezvoltarea sunt periclitate și atunci când ne este frică să nu ne pierdem
nucleul în asemenea măsură încât refuzăm orice relație cu exteriorul, preferând
să ne retragem în rigiditate și să trăim într-un colț îngust și umbrit al
acestei lumi.
Inhibiția este acea raportare la lume specifică ființei care deși
are posibilitatea de a ieși în lume nu o face pentru că se simte mult prea
amenințată. Necunoscutul, ceea ce lăsăm în umbra, în neființă din noi, sunt
acele potențialități de cunoaștere și de trăire pe care nu putem sau nu vrem să
le actualizăm. Acele lucruri cărora nu vrem să le dăm viață din noi și care
dintr-un motiv sau altul devin non-eu.
”În multe locuri din această lume băiețeii în jurul
vârstei de 4 ani trec printr-un dresaj în care sunt ”educați” să-și renege seturi
întregi de sentimente deoarece acestea sunt considerate incompatibile cu
masculinitatea: vulnerabilitate, tandrețe, teamă, finețe. Corpul lor devine
astfel locul în care aceste emoții, nevoi și dorințe repudiate sunt stocate. A
spune că bărbații vor doar sex, înseamnă să nu înțelegem și să ne reprezentăm
eronat sexualitatea masculină. Pentru foarte mulți bărbați sexul este singurul
context în care pot să-și satisfacă aceste nevoi repudiate.
De multe ori, atunci când femeile spun despre bărbații
lor: ”vrea doar sex”- acestea pierd din vedere esențialul. Pentru că dacă ceea
ce bărbatul vrea este doar sex, poate avea asta oriunde în zilele noastre, este
pe toate gardurile. Ceea ce vrea însă este ceea ce sexul îi oferă, o conexiune,
o apropiere, un loc unde în fine nu trebuie să fie responsabil pentru
altcineva. Putem știi că despre așa ceva este vorba atunci când dacă este
refuzat, acesta devine iritat și furios ca un copil mic care se prinde cu
mânuțele de pătuț și îl zdruncină cerându-se luat în brațe.” (Esther Perel)
Omul poate pune mai presus de plăcere sau chiar de
supraviețuire alte tipuri de valori, precum prestigiul sau puterea. În mod
fundamental omul nu este preocupat să-și conserve potențialitățile, ci să le
exprime. Prin urmare supraviețuirea nu este considerată a fi cea mai înaltă
valoare a vieții.
În această ordine de idei Irvin Yalom atrage atenția că izolarea intrapersonală, înstrăinarea de
noi înșine, apare ori de câte ori ne retezăm sau ne înăbușim propriile sentimente
sau dorințe și acceptăm imperativele și dorințele altora ca fiind ale noastre,
lucru care ne face să nu mai avem încredere în propria judecată și să ne
îngropăm propriul potențial.
Esther Perel spunea că majoritatea oamenilor care au
relații extraconjugale nu au ajuns să le aibă pentru că voiau să fugă de
partener, din relația cu acesta, ci este o fugă de ceea ce au devenit ei înșiși
ca persoană în relație cu celălalt. Ceea ce fac multe relații extraconjugale este
că îi fac pe oameni să se simtă din noi vii, plini de viață. Nu sunt neapărat
legate de sex, ci de atenție, sentimentul că eu contez pentru cineva, că cineva
se simte atras de mine, că mă pot comporta fără teamă, pot să îmi încalc
propriile norme, pot crea un scenariu erotic.
Oamenii cred că trădarea sexuală este în topul trădărilor
posibile uitând că sunt multe alte moduri în care oamenii trădează și încalcă
granițe în relații, care sunt mult mai dureroase. Cei 4 călăreți ai apocalipsei
despre care vorbește John Gottman: criticile aspre, auto-victimizarea și contraatacul, dezgustul față de celălalt, indiferența și neglijarea
partenerului sunt tot astfel de trădări care devin chiar predictori ai eșecului
relației.
Astfel, relațiile extraconjugale nu sunt doar despre ”broken
contracts”, ci mai ales despre ”broken hearts”.
Etape
ale înstrăinării și remedii posibile
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu