Despre granițe personale (episodul #7)

#7 Frica de a spune ”NU”

Ne temem să spunem ”nu” deoarece credem că dacă facem asta oamenii ne vor respinge, vom pierde oportunități, pentru că altă dată oamenii ne vor închide ușa în nas, ne temem că vom fi ostracizați de anumite grupuri din care facem parte, ne temem de confruntări și de conflicte, ne temem că vom fi percepuți ca fiind nepoliticoși, cruzi și nepăsători. Dar mai mult decât oricare din acestea ne temem că vom fi percepuți ca egoiști.

Când am fost copii majoritatea am fost puși la respect atunci când ne-am manifestat liber dorințele. Am învățat că nu este bine să fim egoiști. Am învățat că a fi egoist înseamnă să fii rău. Iar dacă ești rău atunci nu vei fi iubit. Concluzia acestui proces de învățare este că nu poți să ai parte de iubire și să spui ”nu” în același timp.

Din păcate atunci când nu putem spune ”nu” ne setăm din start pentru eșec, deoarece ne dedicăm viețile pentru a fi trăite de alții, iar acest lucru nu merge pe termen lung. Acest lucru va avea efecte negative asupra relațiilor, asupra propriului corp și în final asupra întregii noastre vieți.

Atunci când spunem ”da” cuiva care ne cere să facem ceva, dar în adâncul sufletului nu vrem de fapt să facem ceea ce ne cere și în ciuda acestui lucru dăm curs solicitării, avem resentimente. Acumulăm resentimente chiar dacă noi am acceptat și am luat decizia de a face acel lucru, iar resentimentele sunt o energie emoțională care se duce undeva. Și de obicei se duce în corp, de unde ne distruge din interior.

Resentimentele se nasc din dilema în fața căreia ne trezim de fiecare dată: să fac ceea ce mă face pe mine fericit și să fiu rău și de neiubit versus să fac ceva ce nu vreau să fac și să rămân bun și iubit.

Încă din copilărie am dezvoltat acest tipar de a nu spune niciodată nu pentru că vrem să fim iubiți. Majoritatea oamenilor simt că trebuie să facă ceva pentru alții pentru a fi iubiți.

Ori de câte ori spui un astfel de ”da” cuiva, îți spui ”nu” ție și priorităților tale. De fapt îți comunici și le comunici și altora mesajul: Eu nu contez. Eu nu sunt destul de important. Eu nu sunt suficient de valoros pentru a conta.

Cea mai mare problemă pe care o au oamenii în a spune ”nu” este faptul că se simt vinovați atunci când o fac. Se simt vinovați pentru că consideră că sunt egoiști și centrați pe sine dacă ar spune ”nu”. Ideea este că nu am putea să nu fim egoiști nici dacă am vrea.

Iar motivul pentru care spunem ”da” este în ultimă instanță tot unul egoist: vrem să fim iubiți și apreciați de ceilalți, vrem aprobarea lor, deci ceea ce facem, facem tot pentru noi înșine. Chiar dacă credem că astfel vom obține iubirea și aprecierea celorlalți de fapt această modalitate de a le obține nu ne conferă nici un control asupra a ceea ce vor face aceștia. Este posibil ca nici măcar să nu ne aprecieze atât de mult când văd că ne facem luntre, punte și până la urmă preș pentru alții. În plus, această strategie este o rețetă pentru a ajunge la burnout.

Foto credit: www.psychologytoday.com