Despre granițe personale (episodul #3)

# 3    Boli de graniță

Când vorbim de lucruri care au un corespondent în lumea obiectuală este ușor să le explicităm parametrii. De exemplu, granițele mele fizice, unde încep și unde mă termin din punct de vedere fizic pot fi relativ ușor stabilite: îmi pot măsura înălțimea, greutatea, iar dacă ceva îmi atinge pielea cu o intensitate care depășește un anumit prag, simțurile mă avertizează imediat.

Foto credit: mghocd.org

Problema se complică atunci când vorbim de alte tipuri de granițe, mai puțin vizibile cu ochiul liber, doar cu cel al minții. De exemplu, noi nu avem doar un corp fizic delimitat de exterior prin piele, avem și o imagine mentală despre acest corp care poate să nu se suprapună peste imaginea fizică a acestuia, în unele cazuri, cum ar fi tulburările alimentare sau tulburările dismorfice putând să difere în mod flagrant și paradoxal.

 Dacă definim granițele ca reguli, principii care ghidează modul în care ne raportăm la propria persoană și la alte persoane, realizăm faptul că noi avem reguli cu privire la toate domeniile vieții și chiar dacă acestea nu sunt explicite, acest lucru nu înseamnă că nu acționează cu aceeași forță.

Regulile acestea se formează în timp fiind construite pe convingerile noastre, pe opinii mai mult sau mai puțin personale sau împrumutate, pe atitudini, experiențe anterioare, dar și pe imitarea unor modele oferite de societate.

Un lucru interesant legat de granițe este că trebuie să luăm în considerare nu doar ceea ce intră, ci și ceea ce iese, nu doar ceea ce primim, ci și ceea ce oferim, lăsăm să ajungă în exterior. E un drum cu circulație în ambele sensuri, însă fluența circulației poate să difere în funcție de filtrele instalate pe cele două sensuri.

Ideea de reținut aici este că noi instalăm aceste filtre atât la intrare, cât și la ieșire, iar dacă totul circulă nerestricționat pe teritoriul meu responsabilitatea pentru eventualele incidente este în principal a mea.

Pentru a ”lua măsuri” în ceea ce privește fluidizarea sau restricționarea traficului este nevoie să am niște indicatori atât în ceea ce privește fluxul, dar și impactul unui flux mai mic sau mai mare asupra armoniei viețuirii și conviețuirii cu alții. Vestea bună este că avem ceva care ne semnalează și ne oferă informații despre acești parametrii dacă știm să le decodăm. Este vorba despre emoțiile noastre. Emoțiile noastre ne vor spune întotdeauna unde ne sunt granițele indiferent de ce domeniu vorbim. Dacă în plan fizic avem durerea ca semnal că ceva din interior sau din exterior trece de niște limite admise și îmi face rău, în plan mintal avem o gamă largă de nuanțe ale câtorva emoții de bază care îmi indică agresiuni mai puțin vizibile.

Din acest motiv este crucial să fim în contact cu ceea ce simțim. 
Mulți dintre noi nu prea stăm bine la capitolul granițe, drept pentru care acest trafic care se desfășoară pe teritoriile sufletelor noastre ajunge să ne tulbure și în ultimă instanță chiar să ne îmbolnăvească. 

Din fericire s-au identificat câteva simptome ale acestor boli de graniță, cum le-am numit eu, printre care:

•  Spui ”da” când de fapt ai vrea să spui ”nu” sau invers, spui ”nu”, când ai vrea să spui ”da”
• Te simți vinovat atunci când spui ”nu” cuiva
• Acționezi diferit de valorile tale și de integritatea ta pentru a le face pe plac altora
• Nu vorbești deși ai ceva de spus
• Adopți convingerile și ideile altora pentru a fi acceptat
• Nu spui nimic persoanei care te-a maltratat, nu o denunți
• Accepți atingeri fizice sau chiar faci sex deși nu vrei
• Permiți altora să te întrerupă sau să-ți distragă atenția pentru a-și rezolva problemele și nevoile lor urgente
• Dai prea mult doar pentru a fi perceput ca fiind util
• Te implici prea mult în problemele sau dificultățile altora
• Nu îți definești și nu comunici nevoile tale emoționale în relații etc.

Cea mai mare problemă nu este faptul că alții ne încalcă granițele, ci faptul că noi înșine ne încălcăm granițele, atunci când lăsăm pe cineva să ni le încalce, atunci când nu respectăm ceea ce simțim că este bine pentru noi ne trădăm pe noi înșine și ne abandonăm de fapt pe noi înșine.

Este crucial să știm cine suntem și ce vrem, dar la fel de important este să ne facem cunoscuți și să fim văzuți așa cum suntem de către ceilalți.