#8 Cum să
spui un ”nu” autentic
Dacă
este să avem vreo șansă de a ajunge să spunem un ”nu” autentic, este nevoie să
ne stabilim prioritățile. Nu știm la ce să spunem ”nu”, dacă nu știm la ce vrem
să spunem ”da”.
Apoi ia decizia de a nu spune ”da” la nimic ce nu
corespunde cu această listă de priorități în fruntea căreia ai pus ”să am grijă
de mine și de fericirea mea”.
Atunci când te decizi să spui ”nu” alege modalitatea,
calea cea mai potrivită: este mai bine să-i spui față în față, la telefon, să
trimiți un e-mail, un SMS? Alege calea de rezistență minimă (the path of least
resistance). Nu te aștepta să faci asta în modalitatea cea mai dificilă pentru
tine. Este deja destul de greu pentru tine prin simplul fapt că trebuie să spui
”nu”.
După ce ai spus ”nu” acordă-ți timpul necesar pentru a
experienția cât de bine te simți acum că te-ai eliberat de acel lucru care era
de fapt o povară pentru tine. Iar dacă te simți pregătit spune ”nu” și
celorlalte lucruri de pe listă.
Nu ar trebui niciodată să spunem ”da” doar din obligație,
datorie sau vinovăție. Dacă aceste lucruri sunt cele care ne motivează să spunem
”da” atunci inevitabil vor fi consecințe negative și un stres interior. Cu cât
practici mai mult, cu atât îți va fi mai ușor să spui ”nu”.
Desigur este mult mai simplu să spunem de la început că
nu ne putem angaja la ceva, decât să revenim ulterior și să contramandăm. Dar
să mergem înainte cu un angajament, deși nu dorim acest lucru, înseamnă de fapt
să ne auto-sabotăm.
Iar tot ceea ce facem vine dintr-un spațiu interior în care ne urâm pe noi
înșine, prin urmare energia pe care o investim în ceea ce facem va avea această
coloratură.
O tehnică simplă și utilă pentru cei care spun mereu ”da”
este amânarea răspunsului.
După ce o viață întreagă am practicat acest obicei, ne va fi greu dintr-o dată
să ne schimbăm la 1800 și să spunem ”nu” fără urmă de vinovăție. Tendința
va fi în continuare să spunem ”da” și nici măcar să nu verificăm cum ne simțim
de fapt. De aceea o soluție elegantă este să avem la îndemână o frază pe care
să o livrăm cu fiecare ocazie în care de obicei am fi acceptat să facem ceva
împotriva voinței noastre. Ar putea fi o frază de genul: ”Pot să-ți dau
răspunsul în cursul zilei de astăzi?”
Astfel diluăm puțin presiunea pusă pe noi acordându-ne
răgazul necesar de a lua decizia rațional, după ce ne-am ascultat sentimentele,
la distanță de imperativul de a da un răspuns imediat.
Dacă este nevoie putem cere și sfatul prietenilor sau
ajutorul lor în a ne regăsi și urma prioritățile proprii, dacă nu reușim să ne
conectăm cu reperele noastre interioare.
Nevoia de a avea grijă de tine și dorința de a fi fericit
sunt motive valide pentru a refuza ceva.
Putem oferi o explicație persoanei, dar este bine să știm că nu trebuie să
ne justificăm decizia.
Nu
este responsabilitatea noastră să facem pe altcineva fericit.
Persoanele
care își bazează relația cu noi pe cât de multe facem pentru ei nu ne sunt
prieteni, ci ne utilizează pentru a se face pe ei fericiți. Dacă tu ai cere
ceva cuiva și ai ști că face ceea ce-i ceri, dar de fapt nu vrea să facă asta,
ai mai vrea să-i ceri lucrul respectiv?
Dacă
simți nevoia de a oferi o explicație pentru refuzul tău cel mai indicat este să
oferi un motiv ce ține de
tine. Cei care vor să spui ”da” primesc un fel de validare din
acest proces și pentru că confundă validarea cu iubirea, simt că refuzul tău
înseamnă că nu-i mai iubești, motiv pentru care te vor presa în continuare
pentru a obține ceea ce doresc.
Atunci
când le oferi un motiv ce ține de tine iei presiunea de pe ei și nu-i
invalidezi. Fă referire la ceea ce simți și fii pregătit să rămâi la răspunsul
tău și să-l reiterezi de mai multe ori dacă va fi necesar.
Exemplu: ”Trec printr-o perioadă stresantă și nu mă simt
în stare să îmi iau sarcini în plus.”
Poți
chiar menționa faptul că ai o problemă în a spune ”nu” și lucrezi la asta cu
tine. De asemenea poți valida cererea persoanei înainte de a o refuza.
Exemplu: ”Sunt sigură că o să fie o petrecere grozavă, că
o să vă distrați pe cinste, dar din păcate am un alt angajament în seara
respectivă.”
Validând
cererea putem evita ca celălalt să ia răspunsul personal sau să se simtă
respins. Nu ar trebui să mințim nici în privința motivului pentru care refuzăm,
nici în aspectele pe care le apreciem din cererea celuilalt. Dacă persoana
insistă poți menționa faptul că apreciezi suficient relația cu ea pentru a dori
ca aceasta să fie bazată pe sentimentele adevărate ale ambilor și că nu vrei să
ai resentimente pentru că ai făcut ceva ce nu îți dorești de fapt, adică că
te-ai sacrificat pe tine însuți pentru celălalt.