Kelly McGonigal, în cartea ei The joy of Movement ne oferă o grămadă de răspunsuri pe care le-a și sintetizat în introducerea discuției cu Tom Bilyeu de la Impact Theory:
Why is movement
specifically so important to mental well-being?
I don’t even know where
to begin with this. I mean you can start with the data: people who are more physically
active are happier, they have better relationships, they have more meaning in
life, they are less at risk for depression and loneliness. If you look further
than that epidemiology and you look how movement affects the brain and how
movement affects mental health, it’s as if humans were born to move, and when
we are physically active, it puts us in a state of not just body, but of mind
to be the best version of ourselves. You know, everything from the
neurochemistry of the ~runner’s high~ which makes us wanna cooperate with other
people more and gives us hope and optimism, all the way to how if you are
regularly active you have a different brain and nervous system than people who
don’t exercise, you have a brain and a nervous system that are more sensitive
to pleasure and more resilient to stress.
I think the biggest take
away is that human beings as individuals and as a species, we thrive when we
are active, that our brains are not just housed in bodies like it’s a suitcase
that’s carrying our brains around. Our brains work best when we are in bodies
that are active.
***
De ce este mișcarea în mod specific importantă pentru starea mentală de bine?
Nici nu știu de unde să încep cu asta. Am putea începe cu datele: oamenii care sunt mai activi fizic sunt mai fericiți, au relații mai bune, au mai mult sens în viață, au un risc mai mic pentru depresie și singurătate. Dacă ne uităm dincolo de datele epidemiologice și analizăm modul în care mișcarea afectează creirul și modul în care mișcarea afectează sănătatea mentală, se pare că oamenii sunt făcuți să se miște, iar atunci când suntem activi fizic, ne pune într-o stare nu doar corporală, ci și mentală în care suntem cea mai bună versiune a noastră. Totul de la neurochimia ”euforiei alergătorului” care ne face să vrem să cooperăm mai mult cu ceilalți și ne dă speranță și optimism, până la faptul că dacă ești activ în mod regulat, ai un creier și un sistem nervos diferit de al celor care nu fac exerciții fizice, un creier și un sistem nervos care sunt mai sensibile la plăcere și mai reziliente la stres.
Cred că cel mai important lucru de reținut de aici este că noi ca oameni sau ca specie înflorim atunci când suntem activi, faptul că creierele noastre nu sunt găzduite în corpuri ca în niște valize care ni le cară de colo colo. Creierele noastre funcționează cel mai bine atunci când se află în corpuri care sunt active.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu