Despre așa zisa libertate a lui ”gigi contra”

        Azi mi-am propus să scriu despre un aspect pe care îl regăsesc adesea la cei cu care lucrez și pe care l-am descoperit și la mine într-un moment al vieții în care eram convinsă că sunt pe drumul libertății personale doar pentru ca să descopăr că sunt la fel de captivă ca și cei care se supun și pe care-i disprețuiam fără ezitare.

Unul din primele moduri în care învățăm este prin imitație și unii sunt norocoși să-și găsească modelele chiar în primii adulți din viața lor, părinții. Alții nu neapărat sau nu vehement. Descoperă, din păcate, în primii adulți din viața lor contramodele, puncte de referință pentru ceva ce nu vor să fie niciodată. Și își construiesc viața astfel încât să fie orice altceva, într-un efort constant și sârguincios de a se opune la tot ce reprezintă aceste contramodele.

Și aici vine revelația adesea greu de digerat. Deși în adâncul sufletului ne credem rebeli și liberi atunci când ne revoltăm împotriva a ceva ce desconsiderăm sau chiar disprețuim, adevărul e că nu suntem deloc liberi atâta timp cât tot în funcție de acele repere ne conducem existența. Fie că ne supunem, fie că ne răzvrătim în raport cu ceva tot acel lucru este reperul pentru alegerile noastre. În plus, o întreagă gamă de opțiuni nu ne sunt accesibile doar pentru că trebuie (cu necesitate) să ne opunem lor.

Ori dacă este să o zicem pe cea dreaptă, orice strategie poate fi adecvată, utilă într-un anumit context. Uneori e bine să fii asertiv și să spui lucrurile pe nume, alteori poate cea mai bună strategie este să îți ții gura. Uneori este important să perseverezi, alteori este o idee bună să renunți, să accepți că este o luptă cu morile de vânt care nu mai rentează.

Din acest punct de vedere, nu facem decât să ne limităm serios opțiunile atunci când nu ne permitem să adoptăm anumite strategii în raport cu diverse situații deoarece contramodelele la care ne raportăm le-au utilizat defectuos în viața lor.

Vă invit, așadar să reflectați la aceste aspecte și dacă le observați operând și în viața voastră, să faceți un pas spre o mai mare libertate renunțând să vă mai raportați toate alegerile la nevoia imperativă de a fi împotriva a ceva.

În al doilea rând, mai reflectați la un lucru, dacă nu cumva ideea de libertate v-a devenit cel mai crunt stăpân, așa cum zicea Khalil Gibran.

Și un orator zise: "Vorbește-ne despre Libertate."

Iar el răspunse:

"La porțile orașului, ca și-nlăuntrul caselor, v-am văzut prosternându-vă în adorarea propriei voastre libertăți,

Asemeni sclavilor care se umilesc înaintea unui tiran, pe care îl glorifică în timp ce el îi zdrobește.

Da, în grădina templului, ca si în umbra cetății, i-am vazut pe cei mai liberi dintre voi ducându-și libertatea ca pe un jug, purtând-o asemenea cătușelor.

Și inima-mi sângera de durere, fiindcă voi nu veți fi liberi decât atunci când însăși dorința de a ajunge la libertate nu va fi pentru voi un ham și când veți înceta a mai vorbi despre libertate ca despre o țintă, ca despre o desăvârșire.

Veți fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără de griji, iar nopțile fără de dorințe ori fără de chinuri,

Ci, mai degrabă, când aceste lucruri va vor cuprinde viața și când vă veți ridica deasupra lor goi și fără de piedici.

Dar cum vă veți ridica deasupra zilelor și nopților voastre, dacă nu veți rupe lanțurile cu care, în zorii înțelegerii voastre, v-ați și încărcat ora amiezii?

Într-adevăr, ceea ce numiți libertate este cel mai puternic dintre aceste lanțuri, cu toate că verigile-i strălucesc în soare, luându-vă ochii.

Și ce sunt acestea dacă nu fragmente din voi înșivă, pe care vreți să le îndepărtați spre a deveni liberi?

Or, dacă e nedreaptă legea pe care voiți a o aboli, aceasta lege a fost scrisă cu însăși mâna voastră pe propria frunte,

Și nu o veți putea șterge, arzându-vă cărțile legilor nici spălând mâinile judecătorilor, chiar dacă veți revărsa asupra-le nesfârșirea mării.

Iar dacă e un despot pe care voiți a-l detrona, luați aminte mai întâi dacă tronul acestuia a fost definitiv distrus în inima voastră.

Fiindcă, spuneți-mi, cum ar putea un tiran să-i domine pe cei nobili și mândri, daca n-ar exista o tiranie în propria lor libertate și o umilință în propria lor mândrie?

Și dacă există o îngrijorare pe care voiți a o alunga, aceasta a fost aleasă de voi înșivă mai degrabă decât v-a fost impusă,

Iar dacă există o frică pe care vreți a o risipi, locul acesteia exista în inima voastră și în mâna temutului tiran.

Într-adevăr toate lucrurile amestecate sunt în firea voastră intimă într-o constantă semi-îmbrățișare, cele dorite cu cele nedorite, cele ce va repugnă cu cele nespus de plăcute,

Acestea toate laolaltă în voi sălășluiesc - lumini și umbre - perechi în strânsa unire,

Iar când umbra se destramă și dispare, lumina care întârzie devine umbra unei alte lumini,

Și, astfel, libertatea voastră, pierzându-și piedicile, devine ea însăși piedica unei și mai mari libertăți.