The Nice Lady Syndrome

Harriet Lerner, în cartea ei The Dance of Anger, descrie două strategii de gestionare INEFICIENTĂ a furiei care corespund în esență stilurilor de comunicare pasiv și agresiv. Ceea ce mi s-a părut interesant în abordarea ei este că personalizează aceste stiluri, nu ne oferă doar o listă de caracteristici, ci ne prezintă portrete și moduri de funcționare (tipare) în care ne putem regăsi fiecare, cred, în anumite situații sau în raport cu anumite persoane. Aceste portrete sunt numite: ”the nice lady” și ”the bitch” și înainte de a vă gândi, eu nu mă manifest ca una sau ca cealaltă, think again. Scanați-vă istoria de viață și căutați acele momente sau acele persoane cu care v-ați trezit că vă comportați în una sau în cealaltă manieră. Șansele sunt mari să descoperiți astfel de momente. Dacă nu, dacă considerați că în majoritatea situațiilor vă gestionați super-eficient furia, atunci acest articol nu este pentru (fericiții de) voi.

Desigur unii dintre noi se pot regăsi cu predilecție în unul din aceste portrete și atunci merită să reflectați care este combustibilul care întreține acest tipar de funcționare în viața voastră și dacă mai sunteți dispuși să plătiți în continuare costurile. Also, autoarea se adresează în special femeilor în această carte, totuși experiența ne arată că nu este o chestiune exclusiv feminină.

Voi începe cu sindromul ”the nice lady”. O ”nice lady”, și nu vă lăsați duși cu zăhărelul de aparenta noblețe a acestui titlu, se comportă într-un mod specific în situațiile care în mod firesc generează oamenilor furie și protest: rămâne în tăcere, lăcrimează puțin, devine auto-critică sau se simte rănită. Adică, ține furia pentru sine cu scopul de a evita orice conflict. Principalul argument este că dacă ar spune pe șleau ce gândește și ce simte ar produce un disconfort celeilalte persoane și ar evidenția diferențele dintre ea și celălalt.

Energia este astfel direcționată spre protejarea celeilalte persoane, păstrarea armoniei în relație, cu prețul (ghiciți care e?) definirii clare a sinelui.

Dar lucrurile nu rămân aici. În timp our nice lady își va pierde claritatea sinelui (cu alte cuvinte cine este, ce vrea etc) deoarece toate eforturile ei sunt centrate pe ”citirea” celuilalt așa încât prin atitudinile și comportamentele ei să nu cumva să zguduie prea tare barca. În acest proces este adevărat că aceste persoane devin foarte abile în a detecta nevoile și dorințele celorlalți. În același timp își pierd expertiza în a identifica propriile gânduri, emoții și dorințe.

Mai mult decât atât, emoțiile sunt o formă de energie, de activare în sistem care nu dispare pur și simplu. Atunci când ne ținem furia pentru noi, de fapt o reprimăm și adunăm un întreg depozit de resentimente gata să explodeze în orice moment.

Harriet Lerner consideră că vom simți întotdeauna furie atunci când:

□       Cedăm mereu și facem mereu doar ce dorește celălalt;

□       Ne asumăm mereu responsabilitatea pentru ce simte și ce face altcineva;

□       Nu ne asumăm responsabilitatea primară pentru propria dezvoltare și calitate a vieții;

□       Ne comportăm ca și când a avea o relație este mai important decât a avea un sine.

Așa începe să se construiască un cerc vicios: cu cât cedăm mai mult și facem doar ce vrea celălalt, cu atât acumulăm mai multă furie și alimentăm un vulcan interior gata să explodeze. Când inevitabilul se produce și explodăm, ne exprimăm într-o manieră extremă și irațională ceea ce devine ”dovada” că furia este distructivă și nu ar trebui exprimată și de aici o luăm de la capăt.

Pentru că aceste persoane au devenit atât de abile în a reprima furia vor spune că nici măcar nu se simt atât de furioase sau iritate. Simt intens, în schimb, o altă emoție: se simt vinovate. După Harriet Lerner vinovăția în acest caz nu este decât o strategie prin care ne blocăm conștientizarea furiei, un mecanism de apărare împotriva conștientizării furiei. Furia și vinovăția sunt incompatibile. Dacă ne simțim vinovați că nu am oferit destul sau nu am făcut destul pentru ceilalți, este puțin probabil să ne simțim furioși că nu am primit destul.

Nimic nu blochează mai bine conștientizarea furiei decât sentimentul de vinovăție și îndoială în raport cu sinele (neîncredere în sine).

Nu va fi deloc simplu să ne găsim curajul de a înceta să ne mai simțim vinovați și să începem să ne utilizăm furia pentru a chestiona și (re)defini ce este drept, corect și potrivit în viețile noastre și acest lucru se petrece în special deoarece ceilalți, obișnuiți să obțină ce doresc mereu, își vor dubla eforturile de a ne induce sentimente de vinovăție etichetându-ne ca: egoiști, imaturi, egocentrici, rebeli, nevrotici, iresponsabili, reci, castratoare, lipsite de feminitate.

Să ne amintim, totuși, de prețul pe care-l plătim rămânând în acest tipar: cantitatea incomensurabilă de energie creatoare și inteligență care rămân blocate și neutilizate în noi.

Și cercul vicios schematizat pentru o imagine mai clară :)

Why is movement specifically so important to mental well-being?/ De ce este așa de importantă mișcarea pentru sănătatea mentală?

 Kelly McGonigal, în cartea ei The joy of Movement ne oferă o grămadă de răspunsuri pe care le-a și sintetizat în introducerea discuției cu Tom Bilyeu de la Impact Theory:

Why is movement specifically so important to mental well-being?

I don’t even know where to begin with this. I mean you can start with the data: people who are more physically active are happier, they have better relationships, they have more meaning in life, they are less at risk for depression and loneliness. If you look further than that epidemiology and you look how movement affects the brain and how movement affects mental health, it’s as if humans were born to move, and when we are physically active, it puts us in a state of not just body, but of mind to be the best version of ourselves. You know, everything from the neurochemistry of the ~runner’s high~ which makes us wanna cooperate with other people more and gives us hope and optimism, all the way to how if you are regularly active you have a different brain and nervous system than people who don’t exercise, you have a brain and a nervous system that are more sensitive to pleasure and more resilient to stress.

I think the biggest take away is that human beings as individuals and as a species, we thrive when we are active, that our brains are not just housed in bodies like it’s a suitcase that’s carrying our brains around. Our brains work best when we are in bodies that are active.

***

***

De ce este mișcarea în mod specific importantă pentru starea mentală de bine?

Nici nu știu de unde să încep cu asta. Am putea începe cu datele: oamenii care sunt mai activi fizic sunt mai fericiți, au relații mai bune, au mai mult sens în viață, au un risc mai mic pentru depresie și singurătate. Dacă ne uităm dincolo de datele epidemiologice și analizăm modul în care mișcarea afectează creirul și modul în care mișcarea afectează sănătatea mentală, se pare că oamenii sunt făcuți să se miște, iar atunci când suntem activi fizic, ne pune într-o stare nu doar corporală, ci și mentală în care suntem cea mai bună versiune a noastră. Totul de la neurochimia ”euforiei alergătorului” care ne face să vrem să cooperăm mai mult cu ceilalți și ne dă speranță și optimism, până la faptul că dacă ești activ în mod regulat, ai un creier și un sistem nervos diferit de al celor care nu fac exerciții fizice, un creier și un sistem nervos care sunt mai sensibile la plăcere și mai reziliente la stres.

Cred că cel mai important lucru de reținut de aici este că noi ca oameni sau ca specie înflorim atunci când suntem activi, faptul că creierele noastre nu sunt găzduite în corpuri ca în niște valize care ni le cară de colo colo. Creierele noastre funcționează cel mai bine atunci când se află în corpuri care sunt active.

Despre așa zisa libertate a lui ”gigi contra”

        Azi mi-am propus să scriu despre un aspect pe care îl regăsesc adesea la cei cu care lucrez și pe care l-am descoperit și la mine într-un moment al vieții în care eram convinsă că sunt pe drumul libertății personale doar pentru ca să descopăr că sunt la fel de captivă ca și cei care se supun și pe care-i disprețuiam fără ezitare.

Unul din primele moduri în care învățăm este prin imitație și unii sunt norocoși să-și găsească modelele chiar în primii adulți din viața lor, părinții. Alții nu neapărat sau nu vehement. Descoperă, din păcate, în primii adulți din viața lor contramodele, puncte de referință pentru ceva ce nu vor să fie niciodată. Și își construiesc viața astfel încât să fie orice altceva, într-un efort constant și sârguincios de a se opune la tot ce reprezintă aceste contramodele.

Și aici vine revelația adesea greu de digerat. Deși în adâncul sufletului ne credem rebeli și liberi atunci când ne revoltăm împotriva a ceva ce desconsiderăm sau chiar disprețuim, adevărul e că nu suntem deloc liberi atâta timp cât tot în funcție de acele repere ne conducem existența. Fie că ne supunem, fie că ne răzvrătim în raport cu ceva tot acel lucru este reperul pentru alegerile noastre. În plus, o întreagă gamă de opțiuni nu ne sunt accesibile doar pentru că trebuie (cu necesitate) să ne opunem lor.

Ori dacă este să o zicem pe cea dreaptă, orice strategie poate fi adecvată, utilă într-un anumit context. Uneori e bine să fii asertiv și să spui lucrurile pe nume, alteori poate cea mai bună strategie este să îți ții gura. Uneori este important să perseverezi, alteori este o idee bună să renunți, să accepți că este o luptă cu morile de vânt care nu mai rentează.

Din acest punct de vedere, nu facem decât să ne limităm serios opțiunile atunci când nu ne permitem să adoptăm anumite strategii în raport cu diverse situații deoarece contramodelele la care ne raportăm le-au utilizat defectuos în viața lor.

Vă invit, așadar să reflectați la aceste aspecte și dacă le observați operând și în viața voastră, să faceți un pas spre o mai mare libertate renunțând să vă mai raportați toate alegerile la nevoia imperativă de a fi împotriva a ceva.

În al doilea rând, mai reflectați la un lucru, dacă nu cumva ideea de libertate v-a devenit cel mai crunt stăpân, așa cum zicea Khalil Gibran.

Și un orator zise: "Vorbește-ne despre Libertate."

Iar el răspunse:

"La porțile orașului, ca și-nlăuntrul caselor, v-am văzut prosternându-vă în adorarea propriei voastre libertăți,

Asemeni sclavilor care se umilesc înaintea unui tiran, pe care îl glorifică în timp ce el îi zdrobește.

Da, în grădina templului, ca si în umbra cetății, i-am vazut pe cei mai liberi dintre voi ducându-și libertatea ca pe un jug, purtând-o asemenea cătușelor.

Și inima-mi sângera de durere, fiindcă voi nu veți fi liberi decât atunci când însăși dorința de a ajunge la libertate nu va fi pentru voi un ham și când veți înceta a mai vorbi despre libertate ca despre o țintă, ca despre o desăvârșire.

Veți fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără de griji, iar nopțile fără de dorințe ori fără de chinuri,

Ci, mai degrabă, când aceste lucruri va vor cuprinde viața și când vă veți ridica deasupra lor goi și fără de piedici.

Dar cum vă veți ridica deasupra zilelor și nopților voastre, dacă nu veți rupe lanțurile cu care, în zorii înțelegerii voastre, v-ați și încărcat ora amiezii?

Într-adevăr, ceea ce numiți libertate este cel mai puternic dintre aceste lanțuri, cu toate că verigile-i strălucesc în soare, luându-vă ochii.

Și ce sunt acestea dacă nu fragmente din voi înșivă, pe care vreți să le îndepărtați spre a deveni liberi?

Or, dacă e nedreaptă legea pe care voiți a o aboli, aceasta lege a fost scrisă cu însăși mâna voastră pe propria frunte,

Și nu o veți putea șterge, arzându-vă cărțile legilor nici spălând mâinile judecătorilor, chiar dacă veți revărsa asupra-le nesfârșirea mării.

Iar dacă e un despot pe care voiți a-l detrona, luați aminte mai întâi dacă tronul acestuia a fost definitiv distrus în inima voastră.

Fiindcă, spuneți-mi, cum ar putea un tiran să-i domine pe cei nobili și mândri, daca n-ar exista o tiranie în propria lor libertate și o umilință în propria lor mândrie?

Și dacă există o îngrijorare pe care voiți a o alunga, aceasta a fost aleasă de voi înșivă mai degrabă decât v-a fost impusă,

Iar dacă există o frică pe care vreți a o risipi, locul acesteia exista în inima voastră și în mâna temutului tiran.

Într-adevăr toate lucrurile amestecate sunt în firea voastră intimă într-o constantă semi-îmbrățișare, cele dorite cu cele nedorite, cele ce va repugnă cu cele nespus de plăcute,

Acestea toate laolaltă în voi sălășluiesc - lumini și umbre - perechi în strânsa unire,

Iar când umbra se destramă și dispare, lumina care întârzie devine umbra unei alte lumini,

Și, astfel, libertatea voastră, pierzându-și piedicile, devine ea însăși piedica unei și mai mari libertăți.

5 piedici în calea spre scopurile noastre

Trăim într-o lume în care între noi și obiectele dorințelor noastre se intercalează adesea obstacole, piedici mai mult sau mai puțin insurmontabile. Cele mai importante sunt totuși cele care ne stau în cale chiar în noi înșine, mai ales că stă în puterea noastră să le dăm la o parte. Așa că vă propun înainte de a explora tot ce vă poate împiedica din exterior să aruncați o privire în propria ogradă și să ochiți cel puțin acest categorii de obstacole enumerate de Master Shi Heng Yi:

Piedica #1 Tentațiile izvorâte din simțuri- de exemplu când te îmbie mirosul înmiresmat al unei pizza în ziua în care ți-ai propus să mănânci sănătos și hipocaloric.

Piedica #2  Aversiunea față de o situație, o persoană, un obiect- un soi de ”nu suport x”- adică, atunci când lăsăm vremea de afară să dicteze dacă ne ocupăm de ce ne-am propus să facem și dăm vina pe faptul că suntem meteosensibili pentru a ne justifica lipsa acțiunilor necesare atingerii scopurilor.

Piedica #3  Starea de lipsă de chef de viață și anesteziere a minții- această stare devine ca o închisoare din care pare că nu am avea nicio scăpare pentru că nu suntem în stare să ridicăm nici măcar un deget pentru a ne elibera.

Piedica #4  Mintea rătăcitoare- ”the so-called monkey mind”- mintea care nu poate sta pe o direcție suficient timp pentru a putea să fim perseverenți pe calea aleasă.

Piedica #5  Îndoiala permanentă- o stare de indecizie în care ne pierdem printre gânduri.

Bine ar fi să facem cum zice el în Ted talk să ne organizăm viața așa încât să prevenim apariția lor, dar dacă ne-am trezit cu ele în curte, va trebui să utilizăm niște tehnici/ instrumente pentru a le dezrădăcina de acolo de unde au prins rădăcini.

Una din aceste tehnici, despre care ne vorbește și Maestrul Shi Heng Yi, este RAIN:

R- recunoaște starea în care ești

A- acceptă că asta este starea ta actuală, că se petrece asta 

I- întreabă-te de ce/ cum ai ajuns în starea respectivă, care vor fi consecințele dacă rămâi în această stare?

N-non-identificarea- realizarea faptului că noi nu suntem nici corpul nostru, nici mintea noastră, nici emoțiile noastre, noi putem vedea aceste elemente ca aspecte ale noastre, dar nu ne identificăm neapărat cu ele. Puteți începe de-fuziunea de aceste aspecte ale sinelui rostind pur și simplu următoarele propoziții:

Eu nu sunt corpul meu.

Eu nu sunt mintea mea/ gândurile mele.

Eu nu sunt emoțiile mele.

Pentru unii funcționează din prima, alții au nevoie să practice o vreme până când reușesc să pună această distanță sănătoasă între sine și aceste aspecte ale noastre și să nu mai ia de bune/ în serios/ să fie complet absorbiți de toate gândurile și stările emoționale care apar în spațiul interior.

La ce ne ajută de-fuziunea asta? Păi în momentul în care poți observa de la o oarecare distanță aceste aspecte ale tale, ai mai multă libertate de a alege o cale de abordare. Atât timp cât ești absorbit și identificat cu ele, acționezi doar sub impulsul lor, ești un fel de victimă a circumstanțelor fie ele și interioare.

Vă invit așadar să testați tehnica RAIN pe piedicile enumerate mai sus și să-l ascultați pe Maestrul Shi Heng Yi pentru detalii:

Cei 5 de ”de ce”

Din categoria tehnicilor simple și utile vă prezint azi tehnica celor 5 de ”de ce” care ne poate ajuta să ajungem la cauza bazală a unei probleme curente.

Pași

#1 Notați pe scurt problema.

#2 Răspundeți la întrebarea ”De ce?” (primul ”de ce”)

#3 Răspundeți la întrebarea ”De ce?” (al doilea ”de ce”)

#4 Răspundeți la întrebarea ”De ce?” (al treilea ”de ce”)

#5 Răspundeți la întrebarea ”De ce?” (al patrulea ”de ce”)

#6 Răspundeți la întrebarea ”De ce?” (al cincilea ”de ce”)

Exemplu:

                                Problemă: Vreau să am afacerea mea

                                    Cauza bazală  

Convingeri și vulnerabilități care ne atrag în relații distructive

  (după Walter Riso- Iubiri toxice):

Anti-valori	Patologie a personalității asociată	Convingeri problematice/ vulnerabilități ale celui care manifestă aceste anti-valori	Convingeri problematice/ vulnerabilități ale celui care este atras în relații cu persoane care manifestă aceste anti-valori
Hărțuire Exhibiționism	Histrionic (iubirea hărțuitoare)	Viața trebuie să graviteze în jurul meu (dorința de a atrage atenția cu orice preț) Iubirea este doar emoție (emotivitate/ expresivitate exagerată) Iubirea ta nu îmi este de ajuns (insatisfacție afectivă)	Am nevoie de un partener light, care să nu-mi complice viața (superficialitate/frivolitate) Am nevoie de cineva care să fie mai extrovertit decât mine (incompetență emoțională) Am nevoie să fiu recunoscut și apreciat (stimă de sine scăzută)
Suspiciune	Paranoid (iubirea suspicioasă)	Dacă îți voi oferi dragoste, vei profita de mine (inhibiție defensivă) Dacă nu sunt vigilent, mă vei înșela (focalizare dezadaptativă) Trecutul te condamnă (fatalism afectiv)	Am nevoie de un partener care să-mi justifice și să-mi împărtășească izolarea (călăuzire socială) Am nevoie să fii gelos și să suferi pentru mine ca să știu că mă iubești (suferința confirmativă) Am nevoie să mă ajuți să-mi depistez inamicii (suspiciune empatică)
Lipsa de franchețe emoțională	Pasiv-agresiv (iubirea ambivalentă)	Apropierea ta afectivă mă încătușează, depărtarea ta mă neliniștește (ambivalența interpersonală) Trebuie să mă opun iubirii tale, însă fără să te pierd (sabotaj afectiv) Deși ne iubim totul va merge din rău în și mai rău (pesimism contagios)	Am nevoie să aibă nevoie de mine (protecționism amoros) Am nevoie să mi se ofere libertatea de a face ce vreau (lipsă de preocupare/ comoditate)
Ego scăpat de sub control	Narcisism (iubirea egoistă)	Nevoile mele sunt mai importante decât ale tale (lipsă de considerație afectivă) Ce noroc ai că sunt împreună cu tine! (infatuare/ superioritate) Dacă mă critici, înseamnă că nu mă iubești (hipersensibilitate la critică)	Am nevoie de o relație care să îmi ofere un statut (indezirabilitate emoțională) Am nevoie de cineva cu care să mă identific (indeterminare a eului) Am nevoie disperată să dăruiesc iubire (dăruire necondiționată)
Rigiditate Focus pe greșeli	Obsesiv-compulsiv (iubirea perfecționistă)	Greșești prea mult (critică/ învinuire) De acum înainte, voi prelua eu frâiele (responsabilitate nelimitată) Trebuie să îmi mențin emoțiile sub control (constrângere emoțională)	Am nevoie de cineva eficient alături de mine (incompetență/eșec) Am nevoie de cineva care să mă aducă pe drumul cel bun (autocontrol insuficient) Am nevoie de un partener responsabil și de încredere (angajament/ loialitate)
Violență	Anti-social (anti-iubirea- iubirea violentă)	Nu mă interesează nici durerea, nici fericirea ta (reificare afectivă) Ți-o meriți, cine te pune să fii atât de slab (dispreț/maltratare) Nu am nicio obligație față de tine (iresponsabilitate interpersonală)	Am nevoie de un partener care să mă apere (slăbiciune cronică) Am nevoie de o persoană curajoasă pe care să pot să o admir (dispreț față de teamă) Am nevoie de celălalt să mă facă să experimentez emoții puternice (dependență de pericol)
Răceală Distanță Ne-cunoașterea/ ne-simțirea celuilalt	Schizoid (anti-iubirea- iubirea distantă și indiferentă)	Autonomia mea nu este negociabilă (cultul libertății) Nu îți înțeleg sentimentele și emoțiile (analfabetism emoțional) Pot trăi și fără iubirea ta (autosuficiență afectivă)	Am nevoie de cineva care să-mi respecte spațiul personal (rezervă personală/independență) Am nevoie să fac din cucerire un scop în sine (provocarea ca motivație)
Lipsa controlului Lipsa păcii Lipsa ordinii interioare Instabilitate și furtună emoțională Imprevizibilitate	Borderline (iubirea haotică)	Nu știu nici cine sunt, nici ce vreau (identitate fragmentată) Nu pot trăi nici cu tine, nici fără tine (abandon/neîncredere) Te iubesc și te urăsc (instabilitate emoțională)	Am nevoie să simt emoții puternice (dependența de pericol)

 

 

Exercițiu:

#1 identificați convingerile și vulnerabilitățile din coloana 3 pe care le împărtășiți și voi, observați dacă acestea se manifestă în viața voastră relațională ca anti-valorile din prima coloană și reveniți la postarea anterioară pe această temă pentru a afla valorile pe care ar fi nevoie să le cultivați pentru a contracara vulnerabilitățile identificate.

#2 identificați convingerile și vulnerabilitățile din coloana 4 pe care le împărtășiți și voi; în următoarea postare vă voi oferi câteva ponturi despre ce ați putea face pentru a le ”repara”.

Iubirea ca orientare către sine și celălalt ghidată de un set complex de valori

Walter Riso, în cartea sa Iubiri toxice ne oferă o grilă de ”lectură” a iubirii ca un complex de valori pe care le cultivăm și care alcătuiesc o orientare care ne permite să ne reinventăm alături de persoana iubită. Vă propun să o utilizați ca un instrument prin care vă puteți face o radiografie rapidă care vă poate oferi indicii cu privire la valorile pe care este nevoie să le cultivați pentru îmbunătățirea relațiilor cu ceilalți, nu doar cele romantice, dar și cele de prietenie.

Valori	Antivalori	Patologie a personalității asociată
Simplitate= a fi pur și simplu Spontaneitate Fluiditate	Hărțuire Exhibiționism	Histrionic
Încredere de bază= a ști că persoana pe care o iubești nu îți va face niciodată rău  intenționat Buna credință=  capacitate de a crede în cineva pentru că este credibil, îl simți onest, solidar v  Împărtășire v Dărâmarea zidurilor ranchiunei v Ștergerea distanței dintre voi	Suspiciune	Paranoid
Onestitate emoțională- a fi direct/ asertiv- capacitatea de a exprima sentimente negative într-o manieră acceptabilă social v A spune ”nu” cu amabilitate v A cere cu tandrețe v A trasa o limită cu respect v Încorporarea inteligentă a diferențelor	Lipsa de franchețe emoțională	Pasiv-agresiv
Dreptate Compasiune Modestie Solidaritate Descentrare de pe sine Autocritică	Ego scăpat de sub control	Narcisism
Flexibilitate Admirație	Rigiditate Focus pe greșeli	Obsesiv-compulsiv
Respect Pace= lipsa războiului, nu a conflictelor sau a furiei Gentilețe= refuzul de a-l face pe celălalt să sufere	Violență	Anti-social
Tandrețe Empatie Căldură Blândețe Exprimare emoțională v Complimente v Îmbrățișări	Răceală Distanță Ne-cunoașterea/ ne-simțirea celuilalt	Schizoid
Auto-cunoaștere v Definirea identității Auto-determinare v Luarea vieții în propriile mâini, orientarea vieții în mod constructiv Auto-reglare v Maturitate emoțională v Orientarea vieții în jurul sinelui și a celuilalt	Lipsa controlului Lipsa păcii Lipsa ordinii interioare v  Confuzie v  Lipsă coerență v  Haos Instabilitate și furtună emoțională v  Mânie nemăsurată Imprevizibilitate	Borderline

 În următorul articol voi evidenția tipurile de convingeri și vulnerabilități personale care ne pot determina să fim atrași de cei care manifestă anti-valorile din coloana a doua sau chiar tulburările de personalitate din coloana a treia.

Iată și cartea lui Walter Riso în cazul în care doriți să aprofundați: