Îl iubesc pe Gog din adolescență. Încă mai am ediția veche ”Romanul secolului XX” de la Editura Univers, Cine e Gog? ”Rege în Magog” :))))
”(...) un semisălbatic plin de neliniști, care avea la dispoziția sa bogățiile unui împărat. Un urmaș al canibalilor, care pusese stăpânire- fără să-și piardă grosolănia- pe cel mai de temut instrument de creație și de distrugere al lumii moderne.
Ignorant la culme, el dori să fie inițiat în misterele cele mai rafinate ale unei culturi în puterfacție. Aproape sedentar până atunci, dori deodată să cunoască toate țările, el, care n-avea nici o patrie adevărată. Bestial prin origine și prin vocație, el dori să-și procure toate formele epicureismului cerebral al timpurilor noastre. Mi se păru că în această risipă neînfrânată el dobândise un simț pervers pentru cele mai extreme ideologii, dar, în același timp, își întărise barbaria originară.(...)”
A-l însoți pe Gog în incursiunile lui prin ”capodoperele literaturii”, tărâmul ”filozofiei chinezești” sau ”hârtiei” ca simbol al unei lumi care ori ”se știe trecătoare” ori dă dovadă de o ”imbecilitate nepăsătoare” presupune să ne asumăm niște riscuri dacă ținem seama că încă din primele pagini aflăm că la finalul călătoriilor sale Gog era la casa de nebuni. Mai cheltuiese și trei pătrimi din avere ca să-și alunge plictiseala cu ”rarități și voluptăți”. Totuși vă invit să o faceți, e o călătorie unică, oarecum absurdă, însă de neuitat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu