Mario Jacoby, în cartea lui Shame and the Origins of Self-Esteem, vorbește despre două funcții
ale rușinii pe care le putem lua în considerare la capitolul aspecte sănătoase.
Rușinea este în același timp un gardian al individualizării, cât și al adaptării
sociale. Deși se referă la domenii/ sarcini de dezvoltare aparent diferite,
aceste două funcții pot intra în conflict.
În calitate de gardian al procesului
individualizării rușinea mă ajută să-mi protejez intimitatea, să mă separ de
lume și să țin pentru mine cele mai personale fantezii și gânduri, viața mea
interioară. Astfel rușinea este un protector al acestui sanctuar interior și un
filtru al lucrurilor pe care le arăt și le împărtășesc despre mine. Acest prag
poate fi mai jos sau mai înalt, mai rigid sau mai flexibil decât al altora.
Rușinea este cea care susține caracterul distinct al individualității mele și
sentimentul identității individuale. În altă ordine de idei, o tendință excesivă
de a simți rușine conduce la tulburări în sfera contactului cu ceilalți și la
izolare socială.
În egală măsură, rușinea este un instrument
puternic al adaptării sociale fiind declanșată de frica de critică din partea
celorlalți și senzația că ești un ciudat. Societatea este cea care impune un
grad de discreție individului, ce este adecvat conform normelor ei, motiv
pentru care rușinea este un factor important în socializarea copiilor. Astfel
societatea sancționează nuditatea, tolerează acte sexuale doar în privat și
pedepsește ofensele aduse decenței publice. Confesiunile publice ale
sentimentelor private generează adesea reacții de jenă sau tăceri
inconfortabile. Astfel, rolul rușinii este de a păzi astfel de granițe stabilite
de comun acord pe care cineva le poate încălca doar cu riscul sancțiunilor
sociale și expunerii personale. Prin urmare, rușinea joacă un rol important în
conformismul social.
Într-o măsură mai mare sau mai mică, dorințele
individuale ajung să se bată cap în cap cu așteptările societății în viața
fiecăruia dintre noi. Iar rușinea își intră în acest rol complex ca un mediator între individualitate și conformism.
Poate că mi-am mușcat limba și nu m-am exprimat într-un oarecare grup pentru că
m-am temut de reacțiile pe care le-ar putea avea acei oameni, însă nu voi scăpa
atât de ușor, căci mă va bântui rușinea în raport cu eșecul de a mă afirma așa
cum sunt, trădarea în raport cu valorile și principiile mele. Va câștiga de
fiecare dată rușinea cu care pot trăi, pe care o pot duce. Cu costurile
aferente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu