Sinceritate versus autenticitate

Pentru ”tânărul și neliniștitul” Raul

Putem fi sinceri și totuși inautentici? Sau invers, nesinceri, dar autentici? Răspunsul este: ”Da”. Cum așa? Iac-așa!

 Ce virtute e mai căutată decât sinceritatea?! Cu toții apreciem sinceritatea! Oare?! Așa să fie? Bullshit! Dacă întrebi oamenii ce apreciază la un prieten, cu siguranță vei auzi, inter alia, sinceritatea. Din păcate cred că sinceritatea e un deziderat așa doar la nivel de teorie, pentru că în practică cele mai multe prietenii sunt un fel de follie à deux. Sinceritatea e overrated. Dacă nu mă credeți uitați-vă la filmul The Invention of Lying. Mai vorbim după...

Atunci când vorbim de autenticitate ne referim implicit la o viață trăită în acord cu propriul sistem de valori. Asta ne dorim! Dar ce înseamnă asta efectiv?

Dacă întrebi oamenii care sunt valorile lor vei obține o variantă a următorului model: binele, adevărul, frumosul... ordinea contează, însă.

Dacă dragostea este în fruntea listei mele de valori, voi putea fi nesincer, dar autentic atunci când omit să-i spun persoanei iubite ceva ce știu că ar răni-o. În aceeași ordine de idei, pot fi brutal de sincer cu cineva pe care-l iubesc, doar pentru a mă răzbuna, pentru a-i plăti niște polițe, pentru a-l face să se simtă vinovat și dacă iubirea e în fruntea sistemului meu de valori, înseamnă că sunt neautentic în sinceritatea mea.

Desigur că pot fi sincer și autentic în același timp, dar lucrurile sunt de cele mai multe ori mai complicate de atât :)).

Ca să nu mai vorbim de faptul că ceea ce cred despre mine (în acest caz valorile pe care mi le atribui și ordinea lor în lista mea de priorități) nu prea bate cu realitatea modului în care ”cântăresc” lucrurile atunci când iau decizii: financiare, emoționale, relaționale... Ca să aflați care sunt adevăratele voastre valori și eventual ordinea lor notați care sunt lucrurile/ activitățile pe care cheltuiți: cel mai mult timp/ cei mai mulți bani pe parcursul unei săptămâni. Asta după ce ați scris care credeți că sunt valorile voastre. Ei bine?! Da, m-a pus și pe mine pe gânduri...