Aliens within us (#4)

#4 Celule umane străine

Ai auzit vreodată de himere? Dacă nu știi ce sunt, ne informează wikipedia că Chimera, în mitologia greacă, era un monstru compus din părți ale unor animale diferite.

Crezi că himerele sunt ceva ce ține de imaginația strămoșilor noștri care se plictiseau pentru că nu aveau net și facebook? Ei bine, știința a făcut o descoperire șocantă: destul de mulți dintre noi suntem himere!!

S-au adunat nenumărate dovezi până în prezent care susțin faptul că creierul (și comportamentul nostru) poate fi permanent modificat de invazia unor entități ”egoiste” care nu sunt microorganisme sau viruși, ci celule ale altei persoane.

Prezența într-o persoană a celulelor de la altă persoană se numește himerism.

Himerismul poate să apară din cauza unor evenimente post-natale, cum ar fi faptul că ai purtat o sarcină, ai primit un organ printr-un transplant sau ai avut parte de o transfuzie de sânge, dar și pentru că fără să știi ești de fapt un geamăn ;))

Calea cea mai frecventă de infestare cu aceste celule este în perioada intrauterină de la mamă sau fratele/ sora geamăn/ă. Ceea ce este foarte interesant e că aceste celule ajung uneori să se multiplice și să acapareze zone mari din corpul sau chiar creierului gazdei. Sunt astfel perfect integrate cu singura precizare că ele își păstrează genomul diferit și interesele egoiste aferente.

Invazia fetusului de către mamă

În timpul sarcinii, sistemul imunitar al mamei poate privi fătul ca pe un intrus și poate declanșa, în consecință, un răspuns similar cu cel produs în cazul unui virus sau altui tip de parazit. Anticorpii mamei atacă în special proteine din creierul fătului, perturbând astfel dezvoltarea acestuia, ceea ce duce la tulburări neurodevelopmentale. Astfel de anticorpi materni reactivi la proteinele cerebrale fetale se găsesc la 12% din mamele care au copii cu autism, nefiind prezenți la mamele cu copii dezvoltați normal.

De cele mai multe ori fetusul este văzut ca străin dacă este băiețel. Se pare că celulele fetale care intră în circulația sangvină a mamei pot să poarte substanțe specific masculine pe care sistemul imunitar al mamei le va identifica ca străine, dat fiind că ea este femeie. Unele din aceste substanțe sunt proteine asociate cromozomului Y (numite antigen H-Y; un antigen este orice substanță care, fiind etichetată ca străină de sistemul imunitar, stimulează producerea de anticorpi). Femeile expuse la țesuturi masculine, fie prin intermediul unui transplant de la donatori de sex masculin sau dând naștere la fii, au o reacție deosebit de puternică la aceste proteine chiar și la 20 de ani după expunere.

S-au identificat cel puțin 4 astfel de proteine în creierul fătului legate de cromozomul Y care au un rol cheie în diferențierea sexuală. Dacă anticorpii materni le inactivează, creierul fătului de sex masculin se dezvoltă ca și când acestea ar fi absente (cam ca și în cazul fetelor) redirecționând orientarea sexuală de la una tipic masculină, la una tipic feminină.

Cercetătorii au concluzionat că acest mecanism poate fi o rută spre dezvoltarea homosexualității la bărbați. Se pare că cu cât mai mulți băieți a născut o femeie, chiar dacă a recurs la avort sau a avortat spontan, cu atât mai mare este probabilitatea ca următorul fiu să fie homosexual.

Anticorpii materni pot afecta fătul și în alte moduri. De exemplu, este cunoscut faptul că probabilitatea de a dezvolta tulburări neurodevelopmentale su psihiatrice este mai mare la băieți, iar băieții care au dizabilități intelectuale este mai probabil să aibă un frate mai mare decât o soră mai mare.

Schimbul feto-maternal are loc în ambele sensuri. În timpul sarcinii, femeia dobândește celule fetale, unele din acestea fiind celule stem. Acestea pot fi integrate în organele mamei (plămâni, ficat, inimă,) sau în piele și chiar în creier. Mai mult decât atât acestea au tendința de a se acumula și a se multiplica în organele rănite sau bolnave. Încă nu se cunosc prea multe despre efectele comportamentale ale prezenței acestor țesuturi la mame.

Invazia fătului de alt făt

Există un caz bine documentat în care s-a dovedit în mod cu totul accidental că o femeie nu este mama biologică a 2 din cei 3 copii ai ei. De obicei cu tatăl mai pot fi astfel de încurcături, dar despre mamă nu prea sunt dubii. Dar iată c s-a întâmplat și asta.

Explicația este și mai mind-blowing: se pare că femeia era produsul a două genoame diferite care se presupune că au aparținut la două surori gemene dizigote (ne-identice) care au fuzionat într-un singur organism în uter. Unul din aceste genomuri a dat naștere sângelui și unei părți din ovulele ei, celălalt, celorlalte ovule. Credeți că este SF?!

De fapt autorii au ajuns la concluzia că aceste cazuri sunt mult mai frecvente decât s-ar crede. De multe ori concepția de gemeni nu duce la nașterea de gemeni, cazurile în care unul din gemeni s-a dezvoltat inițial, după care a dispărut sau nu s-a dezvoltat deloc sunt estimate la cel puțin 1 din 8 nașteri!!!! Ba chiar s-au raportat și cazuri de fetus-in fetu, în care un întreg fetus geamăn parazit a fost găsit în interiorul corpului celuilalt...

Himerismul este adus ca argument în favoarea ipotezei susținută ferm de unii autori (contrara ipotezei conform căreia gemenii dizigoți se nasc din două ovule diferite, ipoteză care se pare că ar fi infirmată de unele linii de cercetare) că gemenii dizigoți își au originea într-o singură masă de celule, prin urmare, vor fi într-o anumită măsură himerici și că această masă de celule se dezvoltă cel mai degrabă într-un singur individ decât în doi, iar acel individ va fi inevitabil himeric.

Una din consecințele acestui mod de embriogeneză este dublarea celor 3 axe de dezvoltare ale corpului (incluzând axa stânga-dreapta, crucială pentru dezvoltarea structurilor asimetrice de-o parte și de alta a liniei mediane a corpului, de la poziția inimii la diferențele dintre cele două emisfere cerebrale.) Anomaliile în dezvoltarea asimetriilor cerebrale au fost asociate în plan comportamental cu tulburarea bipolară și schizofrenia. Schizofrenia este în mod particular asociată cu lateralizarea emisferică redusă și cu a fi stângaci.

Poate că himerismul ar putea explica și alte sindroame bizare din psihologie cum ar fi sindromul mâinii străine (alien-hand syndrome). Cine știe?!