Wabi Sabi

Îmi place foarte mult să găsesc concepte din diverse culturi care ne pot oferi perspective profunde asupra vieții. Desigur, pentru că ele sunt născute de o altă cultură este nevoie de un efort de a ne elibera de structurile conceptuale proprii culturii în care ne-am născut pentru a face loc acestui altceva. În ultimă instanță cred că este un proces prin care ne putem redescoperi universalitatea, dar presupune să nu stăm agățați cu dinții de vreo ideologie națională. Unii vor simți că astfel își pot pierde nu doar controlul, ci și identitatea. Pentru mine, însă, este un drum care duce în profunzimile ființei, acolo unde formele particulare de exprimare a spiritului nu s-au născut încă.

Wabi sabi este, în esență, o atitudine în raport cu viața pe care suntem invitați să o cultivăm. Este un concept din cultura japoneză și, pentru a-i pătrunde sensul, diverși autori au ales să vorbească despre fiecare din cei doi termeni separat, mai întâi, pentru ca apoi să dea o noimă alăturării lor. Este nevoie să ne reamintim, însă, că întregul este întotdeauna mai mult decât suma părților.

Așadar, wabi se referă la a găsi frumusețea în simplitate și o bogăție spirituală și o serenitate în detașarea de lumea materială. Wabi implică o liniște care are aerul ridicării deasupra mondenului. Este o acceptare a realității și ceea ce vine odată cu asta; ea ne permite să realizăm faptul că oricare ar fi situația, există o frumusețe care se ascunde undeva în ea.

Wabi descrie sentimentul generat de recunoașterea frumuseții în simplitate. Este senzația unei mulțumiri găsite departe de lumea materialistă. În cele din urmă, wabi este un mindset care apreciază smerenia, simplitatea și frugalitatea ca rute spre liniște și mulțumire. Esența lui wabi este profund conectată cu ideea acceptării faptului că adevăratele noastre nevoi sunt simple și cu a fi modest și recunoscător pentru frumusețea care există acolo unde suntem.

În schimb sabi se referă mai degrabă la trecerea timpului, la faptul că toate lucrurile cresc și apoi se descompun și la modul în care trecerea timpului alterează natura vizuală a acelor lucruri. Cuvântul sabi se referă la frumusețea profundă și calmă care emerge odată cu trecerea timpului. Vizual recunoaștem acest lucru ca patina, ca semnele antichității. Sabi este o condiție creată de timp, nu de mâna omului, este eleganța rafinată a vârstei, este frumusețea care se revelează în procesele utilizării și descompunerii.

În concluzie, conceptul de wabi sabi este profund conectat cu tipul de frumusețe care ne reamintește de natura trecătoare a vieții: toate lucrurile, incluzând aici viața însăși, sunt nepermanente, incomplete și imperfecte. Imperfecțiunea este starea naturală a tuturor lucrurilor, inclusiv a noastră.

Și pentru că sunt adepta fermă a implementării ”teoriilor” ca o condiție sine qua non pentru a da viață informațiilor pe care le deținem vă invit să descoperiți în ce fel puteți cultiva această atitudine în viața voastră  sau poate să remarcați, cu surprindere, în ce modalități acest concept este deja parte din viața voastră fără să fi știut acest lucru.

Vă dau un exemplu din viața mea:

Fierul de călcat al bunicii mele