Lecția #4 Dacă
ai intrat într-o situaţie nashpa, tot tu trebuie să ieşi de acolo
Când înveţi să conduci ajungi de multe ori în situaţii din care nu mai ştii
cum să ieşi. De exemplu, eu, ratând un viraj la stânga pentru că aveam viteză
prea mare ca să observ indicatorul la timp, am încercat să fac o întoarcere
dintr-o singură manevră (când eşti începător estimările cu privire la ce poţi
şi ce nu poţi face sunt cam sortite erorii) am ajuns pe buza unui şanţ. Un
centimetru la vale şi nu mai ieşeam de acolo nici cu slujbe. Desigur că îmi
venea să mă dau jos de la volan şi să las pe altcineva să o scoată de acolo
(aşa îmi vine să fac şi în viaţă de multe ori, să plec de la locul faptei şi să
sper că va rezolva altcineva problema). Însă în clipa aceea am avut o anumită determinare nebunească şi nu am
cedat. Cu palmele transpirate şi sudoarea curgându-mi rece pe şira spinării, am
băgat în marşarier şi am scos-o la liman. În mod ciudat acel incident a devenit
un precedent pentru mine la care fac referinţă de multe ori în mintea mea şi în
conversaţiile cu ceilalţi. Atunci am învăţat la un nivel profund, non-verbal că
mă descurc indiferent de situaţie. A fost de ajuns acel moment în care în ciuda
fricii am făcut ce trebuia făcut ca să marcheze o atitudine în faţa unor
situaţii similare în viitor.
Cineva care creşte şi antrenează cai mi-a povestit ceva
similar. Mi-a spus că niciodată când antrenează un cal nu-l lasă să nu sară
peste un obstacol dacă calul se teme, pentru că este de ajuns o singură dată să
nu sară când îi este frică pentru ca să nu mai vrea să sară în viitor.
Frica creşte cu fiecare
ocazie când îi cedezi. E mult mai greu după să-i faci faţă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu