Aliens within us (#2)

#2 Microbii din intestin (gut microbes)

Cu toții ne chinuim să rezistăm combinației fatale de zahăr și grăsime= prăjitură. Și în ciuda informațiilor care ne vin pe toate canalele despre efectele lor negative care se întind de la obezitate, diabet, apnee, boli cardiovasculare până la cancer, constatăm pe propria piele că obiceiurile alimentare nesănătoase sunt destul de greu de schimbat.

Rezistența la schimbare a oamenilor este de multe ori formulată în termeni de auto-control (și lipsa acestuia), a motivațiilor inconștiente conflictuale și chiar a unor ego-uri auxiliare care nu se pot pune de acord.

Până nu demult, deși se discuta despre aceste ego-uri auxiliare s-a pornit de la premiza că, în ciuda faptului că ele pot avea interese diferite, sunt totuși ale noastre. Studii recente lansează o ipoteză mai greu de digerat: că s-ar putea ca acestea să aparțină de fapt microbilor pe care-i purtăm în intestin. Aceștia, spun studiile, ar fi capabili să manipuleze comportamentul alimentar al gazdei pentru a-și promova propria dezvoltare chiar în detrimentul acesteia.

Deci, data viitoare când ai o poftă și te gândești să mănânci ceva anume pentru că ”îți cere organismul”, amintește-ți că da, îți cere organismul, dar poate nu al tău!!!!

Deci, ce e cu microbii ăștia din intestin?

După cum o spune și numele lor (gut microbes) acești microbi nu trăiesc în creier, ci în intestin. Cu toate acestea au efecte importante asupra creierului și comportamentului.

Cercetătorii afirmă că fiecare dintre noi găzduim cel puțin 160 de specii de bacterii, (unii propun chiar un număr mult mai mare, de chiar 1000 de specii) fiecare individ fiind posesorul unei combinații unice de astfel de musafiri. Unii au mers atât de departe încât să sugereze că microbiomul fiecăruia din noi poate fi un altfel de amprentă personală.

Procesul de colonizare începe înainte de naștere, fiind augmentat semnificativ odată cu trecerea din uter spre exterior, copilul primind un aport de microbi care poartă semnătura mamei. La finalul primului an de viață, copilul ajunge să posede un ecosistem microbian propriu și personal similar adultului.

Se consideră că repetatele infecții ale nou-născuților sunt favorizate de anumite hematii care inhibă sistemul imunitar al copilului pentru ca bacteriile să-i poată coloniza în siguranță intestinul. Concluzia autorilor este că această colonizare este reciproc avantajoasă atât nouă cât și bacteriilor, sugerând că ar fi ”o componentă antică, stabilă, fundamentală a super-organismului uman”.

Acest proces de colonizare bacteriană inițiază mecanisme de semnalizare care afectează ireversibil comportamentul, semnale care activează anumite gene sau le dezactivează ceea ce modifică comunicarea între neuronii din diverse zone ale creierului. De exemplu, există foarte multe studii pe animale care au arătat că expunerea timpurie la flora (sănătoasă) din intestin este necesară pentru dezvoltarea normală a răspunsului la stres. Infecțiile neonatale cu bacterii patologice pot modifica permanent acest răspuns, predispunând individul la tulburări legate de stres ulterior.

Un alt lucru interesant, dar mai puțin înțeles deocamdată, este modul în care tractul gastrointestinal, respectiv microbiomul din tubul digestiv comunică cu creierul. Se știe că în tubul digestiv există milioane de neuroni, dar mecanismele propuse prin care ar avea loc această comunicare nu sunt doar de natură neurală, ci și endocrină sau imunitară.

Mecanisme prin care ne ”manipulează” microbii din intestin

Microbii individuali și coloniile pe care le înființează în tubul nostru digestiv sunt extrem de dependenți/ dependente de compoziția dietei noastre. Se pare că fiecare huzurește atunci când este hrănit cu anumite substanțe: Prevotella adoră carbohidrații, o dietă plină de fibre oferă un avantaj competitiv Bifidobacteriei, iar bacteriile din încrengătura numită Bacteroidetes preferă anumite grăsimi.

Astfel, poftele pe care le avem ar fi asociate cu compoziția microbiomului din intestinul nostru. Așadar, am putea spune că poftele noastre ar putea fi strigătul colectiv al acestor ”little guys” către ”a higher power”.

Dar acești ”little guys” nu sunt genul de creaturi neajutorate care să aștepte să le pice vreo pară mălăiață, ci și-au luat destinele în propriile mâini (ceea ce ar trebui să facem și noi). Cercetătorii au descoperit câteva strategii inteligente prin care conlocuitorii noștri ne manipulează ca să obțină ce doresc:

#1 Ne induc o dispoziție proastă

Cum ar putea să facă asta? Ipoteza cercetătorilor este că atunci când le lipsește ce vor să mănânce comesenii noștri încep să rănească epiteliul intestinal (îmi și imaginez cum mă mușcă cu mii de dințișori) activând receptorii pentru durere.

Astfel, colicile bebelușilor au fost asociate cu anumite modificări în microbiomul intestinal (reducerea densității generale, creșterea densității Proteobacteriilor și reducerea densității bacteriilor din încrengătura Bacteroidetes). Deoarece plânsul copilului are ca efect mai multă atenție și hrănire mai frecventă a copilului, putem deduce că astfel și bacteriile au acces îmbunătățit la resurse, deși acest lucru poate determina o creștere accelerată în greutate a bebelușului.

Nu cred că e exagerat să concluzionăm că putem confunda această durere vagă intestinală produsă de bacteriile flămânde cu senzația noastră de foame, fapt ce ne determină să ne supraalimentăm, de unde și asocierea între dispoziția proastă și consumul alimentar în exces care devine simptomatică în depresie de exemplu.

#2 Ne modifică structura sau numărul receptorilor (ex. papilele gustative de pe limbă)

Studiile pe animale au descoperit modificări ale receptorilor asociate cu compoziția microbiomului- cu alte cuvinte, șoarecii aveau receptori modificați pentru grăsime pe limbă și în intestine sau un număr mai mare de receptori pentru gustul dulce în funcție de ce microbi aveau în intestine.

La oameni astfel de modificări au fost constatate în urma operațiilor de bypass gastric care determină schimbări în microbiom, modifică senzația de sațietate și preferințele alimentare.

#3 Pun stăpânire pe sistemul nostru nervos

Când vă gândiți la sistemul nervos, de obicei vă gândiți la creier și la coloana vertebrală eventual, nu-i așa? Ei bine, există un așa numit ”sistem nervos enteric” o rețea de neuroni care trăiesc în pereții tractului gastro-intestinal numărând în jur de 100 de milioane de exemplare. Evident, acești neuroni sunt conectați cu sistemul nervos central (creierul) actorul principal al acestei conexiuni fiind nervul vag. Neuronii enterici au receptori care reacționează la prezența anumitor bacterii, precum și la produsele de metabolism ale acestora(da, bacteriile își deversează canalizarea la noi în intestine, shame on them!). Există dovezi conform cărora nervul vag reglează comportamentul alimentar și greutatea corporală: dacă este secționat are loc o scădere drastică în greutate, dacă este hiperactivat, prin aport de norepinefrină la șobo, determină alimentare excesivă.

Sunt bacterii și mai șmechere care au capacitatea de a produce substanțe adrenergice (ca norepinefrina) care prin activarea nervului vag duc la comportamente de supraalimentare a gazdei.

În concluzie microbii ăștia au capacitatea de manipula traficul nervului vag dirijându-l pentru a controla comportamentul alimentar al gazdei.

Și noi ce facem? Ne lăsăm astfel dirijați? Putem face ceva în acesst sens?

S-a dovedit că anumite practici: exercițiul fizic, yoga, meditația, care au ca efect stimularea laturii parasimpatice a nervului vag, au ca ”efect secundar” un echilibru mai bun între aportul alimentar și consumul energetic și implicit, efecte pozitive asupra greutății corporale.

Iată încă un motiv, dacă nu găseați nici unul, să ieșiți la alergare sau să mergeți la sală :)))

Dar cum nici o exagerare nu este bună, nici suprastimularea activității vagale se pare că nu e, fiind asociată cu scăderea în greutate la pacienții diagnosticați cu anorexie nervoasă.

#4 Produc substanțe care sunt analoage hormonilor noștri

Mai mult de 50% din dopamină și marea majoritate a serotoninei din corp provin din intestin. Se știe deja că o serie din bacteriile conlocuitoare din intestinele noastre produc dopamină. Printre acestea se numără: Escherichia coli, Bacilus cereus, B. Mycoides, B. Subtilis, Proteus vulgaris, Serratia marcescens și Staphylococus aureus.

Iar acidul lactic conținut de laptele matern și de iaurt produce histamină și GABA. GABA, de exemplu, activează aceeași neuroreceptori care sunt vizați de medicamentele anxiolitice ca valium sau benzodiazepine.

Multe bacterii produc peptide foarte asemănătoare cu cele proprii omului (leptină, grelină, peptide YY, neuropeptide Y), hormoni care reglează foamea și sațietatea. Oamenii și alte mamifere produc anticorpi la aceste peptide microbiene, mecanism considerat important pentru menținerea fidelității sistemelor de semnalizare a gazdei, un fel de contra-adaptare la manipulările bacteriilor. Partea proastă este că acești anticorpi ajung uneori să acționeze ca auto-anticorpi împotriva hormonilor proprii nemaifăcând diferența corectă (răspuns auto-imun). Iar acest răspuns auto-imun devine o cale indirectă prin care bacteriile ne pot manipula apetitul. Horror!

Vedeți de ce atunci când vă apucați să manipulați pe cineva s-ar putea să pierdeți controlul asupra cine pe cine manipulează?!? Nu vă mirați când copilul pe care l-ați ”cumpărat” cu bombonici, acum vă duce cu zăhărelul!

#5 Ne manipulează direct celulele intestinale

Unele din bacteriile astea nici măcar nu se mai sinchisesc să-și mascheze intențiile perfide. Pur și simplu fac ce vor dovedindu-se capabile să stimuleze sau să inhibe secreția anumitor substanțe de către celulele din intestin, controlând astfel livrarea nutrienților doriți.

Cu alte cuvinte, ne modifică anatomia după bunul lor plac pentru a obține ce poftesc!

Bacteriile și tulburările psihice

Efectele acțiunilor bacteriilor nu se reflectă doat la nivelul comportamentului alimentar. Studiile recente au găsit legături între compoziția microbiomului și stările și tulburările psihice.

Este foarte probabil ca acestea să fie doar efecte secundare ale mașinațiilor întreprinse pentru a-și satisface gusturile, dar ar putea fi o altă strategie indirectă și mai subtilă tot pentru a prospera (în timp ce distrug planeta).

Ceea ce se știe este că bacteriile sunt capabile să influențeze procesele inflamatorii la nivel gastrointestinal, acestea fiind asociate cu următoarele tulburări psihice: schizofrenie, anxietate, depresie.

Compoziția microbiomului gastrointestinal se poate modifica nu doar datorită invaziilor de bacterii din exterior (prin gură), dar și ca urmare a războaielor civile dintre tulpini aflate în competiție. O serie de studii au arătat că soarta acestor războaie este influențată de starea psihologică a gazdei și o influențează la rândul lor.

Astfel, la oameni, stresul emoțional reduce numărul bacteriilor benefice cum ar fi bifidobacteria și lactobacilii, creând astfel mai mult teren pentru expansiunea bacteriilor ”rele”. Produșii metabolici ai bacteriilor ”rele” (ex. clostridia) au fost asociați cu tulburările din spectrumul autist și cu izolarea socială la șobolani.

Bacteriile prietenoase

Ca să nu închei într-o notă sumbră, am lăsat la urmă informația că există și bacterii care ne sunt prietene. De exemplu anumite specii de Lactobacillus reduc grăsimea corporală, îmbunătățesc senzitivitatea la insulină și toleranța la glucoză.

Efectele benefice ale iaurtului s-ar datora cel puțin parțial înlocuirii tulpinilor de bacterii ”rele”, cu bacterii prietene omului ca: bifidobacteria sau lactobacilii. Acest lucru este susținut de studiile care au arătat că anumite tulburări de dispoziție pot fi atenuate prin ingerarea de probiotice.

Studiile realizate pe oameni, deși puține, au arătat că consumul de probiotice poate avea următoarele efecte (similare cu efectele benzodiazepinelor):

- reduce anxietatea și depresia (auto-raportate de persoană)

- reduce simptomele sindromului oboselii cronice

- reduce distresul gastrointestinal la persoanele stresate

- reduce nivelele de cortizol (hormonul de stres)

În concluzie, nu e suficient să ne bazăm pe voință dacă vrem să ne menținem la greutatea dorită sau să ne păstrăm sănătatea mentală. Exact așa cum nu ar trebui să facem sport doar dacă avem chef, tot așa nu ar trebui să mâncăm doar ce poftim.

Dacă bacteriile sunt în stare să ne manipuleze stările noastre emoționale, ar trebui să învățăm de la ele și să o facem chiar noi. Există mai multe modalități susținute de cercetări pe care le avem la dispoziție: schimbându-ne setul mental (o să scriu o serie de articole și pe tema asta), practicând sport, yoga, meditație, consumând anumite alimente (astfel încât să ne modificăm microbiomul în sensul dorit) și schimbând soarta războaielor dintre bacterii introducând în luptă mai multe bacterii prietenoase (probiotice).