Acceptarea
necondiționată
Acceptarea necondiționată îți dă un sentiment imens de
siguranță, convingerea fermă că orice s-ar întâmpla există cineva care te
iubește, care nu te va abandona, care te va sprijini. Dacă reușim să oferim
cuiva și să ne oferim acest spațiu de protecție și suport îi conferim și ne
conferim sentimentul de ”acasă”, locul unde pot fi așa cum sunt fără frica de a
fi respins.
Când ești în siguranță poți trece pe modul ”creștere și
dezvoltare”. Până nu te simți în siguranță toate resursele sunt investite în
modul de funcționare ”în defensivă”. Tot ce facem este să ne protejăm, iar
atacul este cea mai bună apărare, nu-i așa?! Astfel, construim ziduri și
fortărețe în jurul nostru, ascunzând chiar și de propriii ochi lucrurile care
nu ne convin și/ sau ne sperie la noi înșine, tăindu-ne călcâiele pentru a
încăpea în pantofii prințesei pe care o caută un anumit prinț.
 |
|
Foto credit: www.pinterest.com
|
Până când nu ne oferim nouă înșine și altora acceptare
necondiționată nu ne putem apropia nici de ființa noastră adevărată, nici de
ceilalți fără măști și identități false. Iar problema cu măștile este că toată
lumea se satură la un moment dat (chiar și noi înșine) de dramele pe care le
tot punem în scenă și mai devreme sau mai târziu vom fi depistați ca impostori.
Ca să nu mai vorbim de frica permanentă că vom fi descoperiți și ostracizați.
Doar simțindu-ne acceptați necondiționat putem începe să
lăsăm să cadă zidurile și să deschidem porțile castelului nostru spre ceilalți
pentru a ne întâlni cu ei (și cu noi înșine de altfel) în esența noastră. Doar
atunci trecem de la preocuparea legată de a ne menține în viață, de a
supraviețui cu chiu cu vai cu frica în sân, la preocuparea legată de calitatea
vieții pe care o ducem și la capacitatea de a ne bucura de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu