Ce contează cu adevărat în viață?

Musai să ne întoarcem spre filosofie pentru a afla posibile răspunsuri dacă nu dorim să le căutăm noi înșine doar pentru a ne pierde timpul și a fi dezamăgiți la final că ceea ce credeam că am pins (piciorul lui Dumnezeu, găina cu ouă de aur sau poate pasărea măiastră :) să se dovedească goană după vânt vorba Ecleziastului.

Azi vă propun a rumega spusele lui Shopenhauer, citat de Irvin Yalom în cartea la care mă întorc etern pare-se Privind soarele în față în cele 3 eseuri intitulate Ce are omul, Ce reprezintă omul, Ce este omul:

”#1 Ce avem. Bunurile materiale sunt niște năluci. Schopenhauer demonstrează elegant că acumularea de bogății și bunuri materiale este nesfârșită și ne­satisfăcătoare; cu cât avem mai mult, cu atât mai mult ne cresc pretențiile. Bogățiile sunt ca apa mării: cu cât bem mai mult, cu atât suntem mai însetați. La sfârșit, nu noi avem bunuri, ci ele ne au pe noi.

#2 Ce reprezentăm în ochii celorlalți. Reputația este la fel de efemeră ca bunurile materiale. Schopenhauer scrie: „Jumătate dintre grijile și anxietățile noastre se nasc din preocuparea pentru părerile celorlalți... trebuie să ne extragem acest spin din trup." Nevoia de a lăsa o bună impresie este atât de puternică, încât unii prizonieri au mers la locul execuției având ținuta și ultimele gesturi planificate dinainte. Opinia celorlalți este o fantasmă care se poate modifica în orice mo­ment. Părerile atârnă de un fir de ață și ne transformă în sclavi ai gândurilor celorlalți sau, mai rău, a ceea ce par ei să gândească, pentru că nu putem ști nicio­dată ce gândesc cu adevărat.

#3 Ce suntem. Numai ceea ce suntem contează cu ade­vărat. O conștiință sănătoasă, spune Schopenhauer, înseamnă mai mult decât o bună reputație. Scopul nostru cel mai important ar trebui să fie o sănătate bună și bogăția intelectuală, ceea ce ne poate oferi o rezervă inepuizabilă de idei, independență și o viață morală. Echilibrul interior rezultă din conștientizarea faptului că nu lucrurile în sine ne deranjează, ci inter­pretarea pe care le-o dăm.”

Țintiți, așadar ființa pentru a culege fructele ei.

Și cartea pentru cei care vor să aprofundeze: