joi, 28 aprilie 2022
Anna Lembke- Dopamine Nation
Betrayal and Self-Betrayal/ Trădare de către alții și trădare de sine
We cannot be betrayed without some form of self-betrayal also operating behind the scenes.
Our emotional dependency doesn’t want to face the reality that someone we love may not be trustworthy. So we betray ourselves by believing they are worthy of trust, when they are not. Our wishful thinking makes us see our partners as we want them to be, not as they are. We go on living with the fantasy of who they are until they do something that shatters our world and forces us to see reality.
Dependența noastră emoțională nu vrea să facă față realității că cineva pe care-l iubim s-ar putea să nu fie de încredere. Așa că ne trădăm pe noi înșine crezând că merită încrederea noastră, când de fapt nu o merită. Gândirea noastră care confundă dorința cu realitatea ne face să-i vedem pe partenerii noștri așa cum am vrea ca ei să fie, nu așa cum sunt. Continuăm să trăim cu fantezia a ceea ce sunt până când fac ceva ce ne spulberă lumea și ne forțează să vedem realitatea.
luni, 25 aprilie 2022
joi, 21 aprilie 2022
Cum facem față angoasei morții?
”Teama de moarte este omniprezentă și de o intensitate care face ca o bună parte
din energia oricui să se consume pe negarea morții. Transcenderea morții este
un laitmotiv important al experienței omenești de la fenomenele interne
(mecanisme de apărare, motivații, vise, coșmaruri) până la instituțiile de
ordin macrosocial (monumentele, teologiile, ideologiile, cimitirele,
îmbălsămările, ocuparea spațiului) și la modul în care alegem să ne umplem
timpul, dependența noastră față de distracții, credința nezdruncinată în mitul
progresului, dorința de ”reușită” sau cea de faimă nemuritoare.”
Clinicianul se întâlnește rar cu angoasa morții în formă nedisimulată; de obicei este transformată în ceva mai puțin toxic pentru individ cu ajutorul mecanismelor de apărare generale (refularea, deplasarea, raționalizarea etc) și specifice: dorința de a fi iubit și ținut minte veșnic, dorința de a îngheța timpul, credința în invulnerabilitatea personală, dorința de a fuziona cu un altul etc.
Pe măsură ce se dezvoltă simptomele, pacienții sunt din ce în ce mai
preocupați de controlul propriei lumi și de evitarea neașteptatului sau a
accidentalului: obiectează când întâlnesc dezordine sau lipsa de igienă,
dezvoltă ritualuri care să îi păzească de rău și pericol; dezgustul lor obsesiv
pentru degradare, boală, microbi și murdărie este intim legat de teama propriei
dispariții.
Moduri în care încercăm să facem față angoasei morții: