Motivul celor două mame

C, G. Jung introduce motivul celor două mame pornind de la interpretarea dată de Freud picturii lui Leonardo da Vinci- Sf. Ana și Maria cu pruncul, care pornește de la faptul că Leonardi da Vinci însuși ar fi avut două mame. Din punctul lui Jung de vedere acesta este aspectul personal al cauzalității. Dincolo de acest aspect personal este nevoie să remarcăm faptul că această imagine nu este deloc unică, iar psihologia aparent personală este de fapt impregnată de un motiv nonpersonal, binecunoscut de altfel. Din punctul lui Jung de vedere acesta este aspectul personal al cauzalității. Dincolo de acest aspect personal este nevoie să remarcăm faptul că această imagine nu este deloc unică, iar psihologia aparent personală este de fapt impregnată de un motiv nonpersonal, binecunoscut de altfel.

”Motivul celor două mame este un arhetip ce poate fi întâlnit în diferite variante în domeniul mitologiei și al religiei, constituind baza a numeroase répresentations collectives. Aș putea aminti ca exemplu motivul dublei origini, al originii umane și al celei divine, ca în cazul lui HERAKLES care, adoptat de Hera din neștiință, a dobândit nemurirea. Ceea ce era mit în Grecia reprezenta în Egipt un ritual. Faraonul era în același timp de natură umană și divină. Pe pereții camerelor de naștere ale templelor egiptene sunt înfățișate cea de-a doua concepere și naștere divină a faraonului - el s-a născut "a doua oară". Aceasta reprezentare constituie baza tuturor misterelor renașterii, inclusiv a celor creștine. Cristos însuși s-a născut de două ori: prin botezarea în Iordan a realizat renașterea din apă și din spirit.

În liturghia romană cristelnița este numită în mod consecvent "uterus ecclesiae" și din Misalul roman aflăm, când se vorbește despre sfințirea apei de botez în sabbatum sanctum, sâmbăta de dinaintea Paștelui, că și astăzi ea se numește astfel. Oricum ar fi, în gnoza timpurie spiritul, care apărea sub chipul unui porumbel, era considerat ca sophia, sapientia, înțelepciunea și ca mama lui Cristos. Pe temeiul acestui motiv al părinților dubli, copiii de astăzi, în locul zânelor bune sau rele care realizau o "adopție magică" cu blestem sau binecuvântare, au nași, adică (în germana elvețiană) "Gotti" și "Gotte", (în engleza) "godfather" și "godmother". Reprezentarea unei a doua nașteri are o largă răspandire spațială și temporală. La începuturile medicinei ea apărea ca un mijloc magic de vindecare; în multe religii ea constituie experiența mistică, iar în filosofia naturii din Evul Mediu, ideea centrală; last not least mulți copii, dar și unii adulți, cred că părinții lor nu le sunt decât părinți adoptivi cărora le-au fost încredințați.” Carl Gustav Jung- Arhetipurile inconștientului colectiv p.55

            O explorare de dată mai recentă a ideii de renaștere ca mijloc magic de vindecare are loc în filmul Omul care a surpins pe toată lumea/ The Man Who Surprised Everyone- regizat de Aleksey Chupov și Natasha Merkulova în care un vânător siberian pe nume Yegor aflând că suferă de o boală incurabilă și că mai are doar câteva luni de trăit decide să-și schimbe complet personalitatea, ca o încercare disperată de a înșela moartea așa cum a făcut-o rățoiul Zhamba, eroul unei legende siberiene vechi. Filmul a rulat în cadrul Festivalului de Film Transilvania ediția 2019.