Azi vreau să vă vorbesc despre o formă paradoxală de succes de care mulți oameni nu sunt conștienți și anume, succesul de a fi o victimă. Ego-ul,
adică sinele fals care se străduiește să fie iubit și acceptat cu orice metodă
știe și are la îndemână, e disperat să se agațe de orice crede că i-ar putea
aduce asta. Noi suntem obișnuiți să-i recunoaștem manevrele doar când se agață
de titluri, realizări profesionale, alte realizări valorizate de societate care
condiționează iubirea și aprecierea celorlalți, a societății și inevitabil a
propriei persoane care a internalizat aceste repere pentru a se putea apecia/ iubi
pe sine.
Mai greu de observat sunt o altă categorie de manevre,
tot ale acestui ego/ sine fals, prin care se atașează de o identitate negativă
fie sub forma neputinței, a victimizării permanente, a nenumăratelor probleme
care par a bântui ca un blestem pe cineva din a căror meandre nu reușește
niciodată să iasă, a unei stări permanente de insatisfacție și
nemulțumire ce nu poate fi dreasă sau ostoită cu...pare-se nimic și de către
nimeni, indiferent la câți experți, sfătuitori sau binevoitori a apelat
persoana.
Pentru această formă de manifestare a aceluiași vechi
ego/ sine fals, culmea, succesul și un soi de apreciere/ iubire (pe care o
primește sub forma atenței, chiar milei) este să mențină persoana în această
stare în care cică ar fi ”beyond help”. Adică la fel de specială ca și cel care
are cinci titluri după nume și 3 mașini pe cap de locuitor al familiei, dar la
polul opus: atât de slabă, de neajutorată, de neputincioasă încât nu există
salvare pentru ea. Și da, paradoxal ambele variante sunt contorizate ca o formă
de succes pentru acest ego/ sine fals.
Caracteristic pentru acest
ego/sine fals este că nu poate tolera niciun eșec. Dar dacă în versiunea #1 este
clar ce înseamnă eșecul (ex. să nu ia un examen, să nu aibă o relație sau să nu
obțină o poziție dorită), în versiunea #2 eșecul,
în mod paradoxal, este să facă progrese, să evolueze, să se dezvolte, să iasă
din neputință, din starea de victimă neajutorată. Da, da, ați citi bine, asta
este eșecul pentru acest tip de ego/ sine fals.
Destul de tricky. Dar se
potrivește de minune zicala: Ca să devii fluture este nevoie să-ți dorești atât
de mult să zbori încât să vrei să renunți să mai fii omidă.
Soluția este să ieșim din
acest joc. Acest ego se numește sine fals din motive întemeiate. Îți vinde
gogoși. În primul caz oricâte realizări ai avea nu sunt destule ca să se
declare satisfăcut și împlinit, deci orice ai face e tot un eșec. În al doilea
caz, oricâte ”reușite” ar înregistra acest ego în a te menține în starea de
victimă, se cheamă că tot un eșec ești.
Ce ai de făcut este să-l
detronezi pe acest profet mincinos și să-i desconspiri mașinațiunile perverse
cu care te-a ținut captiv atâta timp. Să-ți faci tu lista lucrurilor pe care
chiar le dorești în viață dincolo de ceea ce-ți prescriu alții. Și să profiți
de fiecare greșeală și eșec, ca o veritabilă oportunitate de învățare și dezvoltare
personală și profesională. Adică să-ți pui genul acesta de întrebări:
- În ce fel strategia/ atitudinea mea nu a fost adecvată situației/ persoanei?
- Care a fost punctul/ momentul de la care aș fi putut da o altă turnură situației dacă alegeam să mă comport diferit?
- Cum aș putea aborda diferit lucrurile data viitoare când voi avea ocazia să mă întâlnesc cu o situație similară?
Ce pot să vă urez, în încheiere, decât să faceți greșeli
din ce în ce mai mishto, din care să învățați lucruri fabuloase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu