Puer Aeternus

Conform lui Marie-Louise von Franz, termenul de Puer Aeternus (care provine de la un zeu antic al vegetației și renașterii) descrie, din punct de vedere psihologic, un tip de bărbat tânăr care are un complex matern pronunțat și care rămâne ancorat prea mult timp în psihologia adolescentină. Aceasta înseamnă că trăsăturile normale la vârsta de șaptesprezece sau optsprezece ani sunt continuate și în viața adultă, fiind adesea cuplate cu o dependență prea mare de mamă.

Caracteristicile sale principale se manifestă pe mai multe planuri:

Viața relațională și sexuală Complexul matern se traduce de obicei prin două tulburări tipice: homosexualitatea și donjuanismul. În homosexualitate, bărbatul nu poate experimenta sexul cu o altă femeie deoarece aceasta ar fi o rivală a mamei (obiectul său iubit), căutând adesea masculinitatea pe care nu o are la un partener de același sex. În donjuanism, el caută imaginea zeiței-mamă perfecte în fiecare femeie; va fi mereu dezamăgit când descoperă că partenera este doar o ființă umană obișnuită, respingând-o pentru a-și proiecta din nou iluziile asupra alteia. Există permanent un „dar” care împiedică o căsătorie sau un angajament definitiv. Are o atitudine romantică, specifică adolescentului, și este adesea naiv, idealist și credul, ceea ce atrage în mod fatal persoane care îl vor înșela sau dezamăgi.

Atitudinea față de realitate și responsabilitate Un aspect central al lui Puer Aeternus este ceea ce H.G. Baynes a descris drept „viața provizorie” – sentimentul constant că încă nu a intrat în viața reală. El face lucruri „pentru moment”, având fantezia că lucrul cu adevărat important va apărea cândva în viitor, ceea ce se traduce printr-un refuz interior de a se dedica clipei prezente. Lucrul de care se teme cel mai mult este de a fi legat de ceva, de a purta greutatea unei situații sau de a-și asuma responsabilități.

Adaptarea socială și profesională Afișează dificultăți majore în adaptarea socială, manifestând adesea un fals individualism: se consideră o ființă specială, un geniu ascuns care nu are nevoie să se adapteze normelor. Adoptă o atitudine arogantă, născută dintr-o combinație între un complex de inferioritate și sentimente false de superioritate. Nu își găsește niciodată locul de muncă potrivit, deoarece găsește mereu „un fir de păr în supă”. Problema sa principală este incapacitatea de a munci din voință atunci când dă de rutină; deși poate munci până la epuizare dacă este pasionat, el fuge de îndată ce munca devine plictisitoare.

Complexul de Mesia și escapismul Adesea, el nutrește gândul secret că într-o zi va salva lumea sau că va avea ultimul cuvânt în domenii precum filosofia, religia sau arta, o formă de megalomanie patologică sau convingerea că „timpul său nu a venit încă”. Pentru a evada simbolic de pe pământ și din realitatea ordinară, este deseori fascinat de sporturi periculoase (alpinism, zbor), încercând să ajungă cât mai sus. Deoarece este foarte nerăbdător, urăște sporturile care cer antrenament lung și răbdare.

Trăsături pozitive În sens pozitiv, Puer Aeternus posedă o spiritualitate aparte, provenită dintr-un contact strâns cu inconștientul. Are șarmul tinereții și un efect revigorant, asemănat cu o băutură de șampanie. Fuge de convenționalism, pune întrebări profunde și caută cu onestitate adevărul și religia autentică.

Alternativ, există și o altă tipologie de Puer, care nu prezintă acest șarm, ci trăiește într-o amețeală somnoroasă și nedisciplinată, rătăcind vag, deși interior cultivă o viață fantezistă extrem de vie, care însă este blocată și nu curge înspre viața reală.

Remedii

Munca este considerată singurul remediu pentru Puer Aeternus (soluție identificată inițial de C.G. Jung) deoarece lovește direct în nucleul nevrozei sale: refuzul de a se angaja definitiv în realitate și lipsa de disciplină în fața dificultăților.

Deși un Puer Aeternus este capabil să muncească până la epuizare atunci când este fascinat sau mânat de un entuziasm uriaș, el va abandona imediat sarcina atunci când aceasta își pierde noutatea. Din acest motiv, munca ce acționează ca un remediu nu este munca pasională, ci rutina plictisitoare care necesită disciplină și efort de voință.

Iată de ce munca de rutină este esențială pentru vindecare:

• Întărește complexul ego-ului: Adevăratul test pentru un Puer este să se oblige să se dea jos din pat într-o dimineață mohorâtă și ploioasă pentru a face o muncă plictisitoare. Forțându-se să facă acest lucru zi de zi, din pură voință, ego-ul său devine suficient de puternic pentru a depăși rezistențele inconștientului.
• Combate evadarea și iluzia „vieții provizorii”: În orice domeniu de activitate, chiar și în cel creativ, apare inevitabil rutina. Acesta este momentul critic în care Puer-ul obișnuiește să evadeze, concluzionând că „nici acesta nu este lucrul potrivit” și schimbând direcția cu nerăbdare. A împinge înainte dincolo de acest obstacol reprezintă câștigarea bătăliei.
• Obligă la un angajament profund: Nu contează atât de mult ce fel de muncă alege (poate fi vorba de a-și lua în serios propria analiză sau de un job în lumea exterioară), important este să se dedice unui lucru cu temeinicie și să îl ducă la bun sfârșit. Acest angajament îl ancorează în prezent și oprește trecerea nesfârșită de la un plan la altul.

Acest proces terapeutic, deși extrem de neplăcut pentru tipologia Puer, este fundamental pentru transformarea sa într-un adult responsabil. Este demn de menționat că munca reprezintă leacul exact în același mod și pentru femeile care se confruntă cu o problemă similară a creativității și a complexului Puer Aeternus.

În structura sa de bază, problema complexului Puer Aeternus nu este diferită la femei față de bărbați, însă se manifestă sub forma unui animus de tip puer aeternus, fiind situată „cu un strat mai profund” în psihic.

Principalele caracteristici și distincții menționate de autoare în cazul femeilor sunt:

• Anticiparea realității: La o femeie, animusul anticipează mereu ceea ce ea va trebui să facă mai târziu în realitate. La fel cum problema unui Puer masculin este necesitatea de a „coborî pe pământ” (de a se ancora în realitate), mintea femeii cu un animus puer va trebui să facă exact același lucru ulterior, procesul fiind doar la un pas distanță.
• Legătura cu creativitatea: Acest complex este întotdeauna legat de o problemă a creativității, un aspect care este primordial în psihologia femeii.
• Maternitatea ca formă de angajament: Deși leacul de bază este absolut același ca în cazul bărbaților – munca –, pentru o femeie o modalitate principală de a renunța la iluzii și de a se dedica definitiv vieții este nașterea și creșterea copiilor. A avea grijă de copii presupune multă muncă, adesea regulată și plictisitoare, ceea ce o obligă să se ancoreze în prezent și o împiedică să se mai joace la nesfârșit cu posibilitățile.
• Femeia de tip „hetaera”: Remediul maternității se aplică în mod special femeilor care se apropie de tipologia „hetaera” – acele femei care au numeroase aventuri romantice și fug de o fixare sau de o responsabilitate definitivă. Apariția unui copil transformă relația în ceva mult mai concret, obligând-o să își asume responsabilitatea vieții reale.

Dacă v-am stârnit curiozitatea vreți să citiți mai multe aceasta este cartea: