Robert Sapolsky- despre ambiguitatea violenței și alte comportamente umane

”Este o evidență pentru oricine că specia noastră are probleme cu violența. Putem genera mii de ciuperci atomice; dușuri și sisteme de ventilație de la metrou au împrăștiat gaze toxice, au fost expediate scrisori purtătoare de antrax, avioane de pasageri au devenit arme; violurile în masă pot fi o strategie militară; în piețe explodează bombe, școlari înarmați masacrează alți copii; sunt cartiere unde toți locuitorii, de la furnizorii de pizza până la pompieri, se tem pentru siguranța lor. Și există forme de violență mai subtile – să zicem, copiii abuzați de adulți sau efectele pe care le suferă o minoritate când simbolurile majorității clamează dominația și amenințarea.

Suntem urmăriți mereu de umbra pericolului de a suferi din pricina altor ființe umane.

Dacă nu ar fi decât atât, violența ar fi o problemă ușor de abordat din punct de vedere intelectual. SIDA – fără dubii o nenorocire – trebuie eradicată. Maladia Alzheimer – la fel. Schizofrenia, cancerul, subnutriția, bacteriile carnivore, încălzirea globală, cometele care se ciocnesc de Pământ – idem.

Totuși problema constă în faptul că violența nu figurează pe această listă. Uneori nu avem cu ea nicio problemă.

(...) noi nu urâm violența. Nutrim ură și teamă față de tipul rău de violență, prezentă într‑un context nepotrivit. Fiindcă violența în contextul cuvenit este diferită. Plătim bani frumoși să o vedem pe stadion, ne învățăm copiii să riposteze, suntem mândri când, destul de ruginiți la vârsta mijlocie, reușim un fault murdar într‑un meci de baschet. Limbajul nostru este plin de metafore militare– ne regrupăm trupele după ce ideile ne‑au fost secerate de gloanțe. Numele pe care le poartă echipele noastre sportive preamăresc violența – Războinicii, Vikingii, Leii, Tigrii și Urșii. Ba chiar gândim astfel un joc atât de cerebral precum șahul – „Kasparov menține presiunea, pregătind un atac criminal. Spre final, Kasparov este nevoit să se opună amenințărilor cu violența răspunzând cu aceeași monedă.”

Elaborăm teologii ale violenței, ne alegem lideri care excelează în privința ei și atât de multe femei își caută perechea printre campionii agresivității față de ceilalți. Când avem de‑a face cu tipul „corect” de agresiune, o îndrăgim. Ambiguitatea violenței este extrem de provocatoare, căci apăsând pe trăgaci putem comite un oribil act de agresiune sau unul de iubire dusă până la sacrificiu de sine. În consecință, violența va fi mereu o parte din experiența umană care se dovedește foarte greu de înțeles.”

Rar am găsit un scriitor din zona de știință care să mă captiveze la acest nivel. Brilliant & funny! Enjoy!