duminică, 28 martie 2021
Complet iubit
sâmbătă, 20 martie 2021
Curiosity as a resource/ Curiozitatea ca resursă
Children are born scientists. . . . They do everything scientists do. They test how strong things are, they measure the falling bodies, they’re balancing themselves, they’re doing all kinds of things to learn the physics of the world around them, so they are all perfect scientists. They ask questions, they drive parents crazy with why, why, why? Leon Lederman 1988 Nobel Prize Winner in Physics
When/why did we lose our curiosity?
Sursă imagine: https://www.piqsels.com/ |
Copiii se nasc cercetători... Ei fac tot ceea ce face un om de știință. Testează cât sunt de tari lucrurile, măsoară corpuri în cădere, se balansează, fac tot felul de lucruri pentru a învăța fizica lumii din jurul lor, astfel că sunt cu toții cercetători perfecți. Pun întrebări, își înnebunesc părinții cu de ce, de ce, de ce? Leon Lederman, câștigător al Premiului Nobel pentru fizică 1988.
Când/ de ce ne-am pierdut curiozitatea?
miercuri, 3 martie 2021
Metafora călărețului și elefantului
Jonathan Haidt, în cartea sa The Happiness Hypothesis, propune această metaforă a călărețului și elefantului pentru a explica micile sau marile noastre drame interioare.
Avem, așadar, o minte impulsivă, elefantul, care este foarte veche, o minte pe care o au și alte mamifere, al cărei scop este în principal să ne asigure supraviețuirea, nu musai fericirea. Elefantul nu uită nimic din ce învață, se ghidează în baza emoțiilor și este impulsiv. Corespunde procesărilor inconștiente care răspund de 99% din activitatea mentală. De aceea elefantul este cel care conduce majoritatea ostilităților.
Călărețul este mult mai nou ontogenetic, corespunde neocortexului, respectiv funcțiilor superioare, executive. Are o abordare rațională, logică, bazată pe analiză, dar este slab, adică este adesea deturnat de forța elefantului în special atunci când resursele noastre energetice sunt epuizate. Așa cum ne-o arată matematica, intervenția călărețului reprezintă 1% din activitatea mentală.
Needless to say, elefantul este la cârmă de cele mai multe ori. De asemenea, dacă vrem să schimbăm ceva, musai trebuie convins elefantul, degeaba ne punem de acord cu călărețul.
Rezultatele se obțin atunci când reușim să îi aducem la o formă armonioasă de conlucrare. Iar pentru asta sunt necesare cel puțin 3 elemente:
#1 Călărețului trebuie să-i fie clară direcția (cu alte cuvinte setați-vă intenții și obiective clare)
#2 Elefantul are nevoie de o conexiune emoțională cu scopurile călărețului
#3 Cărarea trebuie bătătorită, obstacolele îndepărtate, demarajul asigurat.
Mai multe aflați din cartea pomenită mai sus: