MBA Research and Curriculum Center
Mi-a plăcut această ”anatomie a responsabilității”. Adesea utilizăm cuvinte în dialogurile cu ceilalți, bazându-ne că ei înțeleg exact același lucru ca și noi când spun acel cuvânt. Experiența ne arată că nu putem fi mai departe de adevăr. Așadar, un prim demers pentru a ne face înțeleși celorlalți este să ne definim termenii. Responsabilitatea ar putea presupune onestitate, respect/ compasiune, corectitudine, asumare, curaj. Dar povestea nu se termină nici aici. Căci ne putem întreba ce înseamnă să fii onest? Când putem zice despre cineva că este onest? Sau ce înseamnă să respecți pe cineva? Sau pe tine? Sau cum arată curajul pentru noi? Musai să ajungem la eșantioane destul de specifice de comportament. Când mi-am recunoscut partea de vină în situația X... când am spus ”Nu” unei cereri care contravine valorilor mele cele mai înalte..., când mi-am spus părerea deși îmi era teamă de reacția celorlalți... ajungem astfel la lucrurile (aparent) mărunte, la acele chestii mici pe care le ignorăm, că doar cine are vreme de irosit pe chestii mici și (aparent) neimportante?! Doar că tocmai că în aceste instanțe, prin aceste mini-decizii construim principii. Și desigur, nimeni nu e întotdeauna, în orice situație 100% corect, onest, curajos. Totuși, încotro înclină balanța? Adunăm ”dovezi” că suntem responsabili sau construim un edificiu șubred al responsabilității personale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu