dar ce ziceți că studiile au arătat că Mr. Alice Cooper este chiar on the spot cu această metaforă și că nu este doar ”sometimes”, ci chiar ”always” (cum zice Bon Jovi :)))))
S-a popularizat deja destul de mult ideea că dragostea este o adicție, însă nu știu dacă este atât de evident ce înseamnă asta. Drogurile și amorul au în comun faptul că ambele produc modificări la nivelul neuronilor responsabili de învățarea plăcerii. Nu e lipsit de importanță pentru că aici și tocmai prin acest proces al învățării plăcerii se consolidează lucrurile care ne motivează.
Când fac un atașament față de ceva (vroiam să scriu aici ”fie o substanță, fie o persoană”, dar m-am răzgândit pentru că în fond adicția e față de o stare concretizată printr-o configurație a substanțelor din organism) activez un mecanism în care plăcerea și durerea se împletesc într-un mod sado-maso care e inevitabil.
Când ne îndrăgostim ceea ce se întâmplă fiziologic este analog încordării unui arc (de aceea o fi Eros cu arcul lui???) sau armării unei puști- începe procesul producției de cortizol, numit ”hormonul stresului”. Cortizolul este însă blocat (așa cum piedica puștii blochează glonțul) de o altă substanță, numită oxitocină, care se secretă atâta timp cât lucrurile merg bine în relație.
 |
| Eros, God of Love MrPsMythopedia |
Nu există love fără pain. Cât de sus e high-ul, atât de jos e low-ul. Vrei pasiune, trebuie să fii capabil să încorporezi și reversul ei. Asta înseamnă să te joci cu focul.
La un alt nivel, cred, e iubirea fără atașament (probabil similară conceptului de iubire necondiționată) de care se vorbește. Însă trebuie să recunosc că sunt pe un teritoriu mai puțin explorat. Just getting hints and glimpses of possibilities.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu