| Foto credit: www.tribunadamadeira.pt |
Invalidating a
sensitive child is a crime against humanity. - S.
Hein
În practica curentă a
părinților în raport cu copiii, dar și a adulților în relațiile cu ceilalți se
strecoară adesea modalități de a comunica sau acțiuni menite a-l ajuta pe
celălalt să depășească un moment dificil, o suferință sau chiar așa-zise metode
de a-l încuraja pe celălalt să se schimbe, să se dezvolte care în ciuda
intențiilor nobile au de fapt efectul opus. În loc să întărească și să susțină
persoana în procesul schimbării sau dezvoltării personale, o ținuiesc pe loc,
îi ciuntesc încrederea în sine sau chiar dau naștere unor reacții opoziționiste.
În această categorie sunt
incluse o gamă vastă de comportamente/ modalități de comunicare pe care le
putem numi ”forme de invalidare”. Dar la ce ne referim când spunem ”invalidare”?
Dacă verificăm definiția
furnizată de câteva dicționare obținem următoarele explicații și sinonime.
INVALIDÁRE s.f.
Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare sursa: DN (1986)
INVALIDÁRE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare,
infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.) sursa: Sinonime82 (1982)
Dacă ne referim la invalidarea sentimentelor cuiva… a
invalida= a respinge, a ignora, a-ți bate joc de, a șicana, a judeca, a
minimaliza sentimentele cuiva. Este o încercare de a controla ceea ce
simte cineva și cât de mult timp simte acel lucru
Dar de ce aș vrea să controlez
ce simte cineva/ cât timp simte cineva ceva?
Voi reveni la această întrebare ulterior.
Invalidarea nu se referă doar la ceea ce simte cineva, ci
merge mult mai profund, transmițând mesajul că persoana este în mod fundamental
anormală, nu doar că cineva dezaprobă ceea ce simte ea, fapt ce corodează însuși
self-ul persoanei în cauză.
Invalidarea implică faptul că ceva nu este în regulă cu tine
pentru că nu ești ca toți ceilalți. Ești ciudat/ă, diferit/ă, bizar/ă. Cu cât
cineva diferă mai mult față de normă, într-un sens sau altul, cu atât este mai
probabil să fie invalidat/ă. Atunci când ne sunt invalidate sentimentele, ne
simțim atacați la cel mai profund nivel, deoarece ceea ce simțim exprimă identitatea
noastră.
S. Hein consideră
invalidarea psihologică ca o formă letală de abuz emoțional care omoară
încrederea, creativitatea și individualitatea. A spune cuiva că nu ar trebui să
simtă ceea ce simte este ca și când i-ai spune ierbii să nu fie verde sau apei
să nu fie udă.
Ceea ce simte cineva e real chiar dacă nu ne place asta
și nu înțelegem de ce simte asta. A respinge ceea ce simte cineva înseamnă să
respingi realitatea, să te lupți împotriva naturii. S. Hein numește asta ”crimă
psihologică” sau ”uciderea sufletului” cuiva. De aceea a te lupta cu ceea ce
simți, în loc să accepți asta este extrem de frustrant, epuizant și inutil.
Ai plâns vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu mai plânge!”?
Te-a ajutat?
Ai fost trist vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu mai fi
trist!”?
Te-a ajutat?
Te-ai îngrijorat vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu-ți mai
face griji!”?
Te-a ajutat?
Ai fost furios vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu te mai
enerva!”?
Te-a ajutat?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu