Despre granițe personale (episodul #9)

#9        Iluzia altuismului

Foto credit: science.howstuffworks.com

A spune ”nu” altora nu este sigura abilitate pe care avem nevoie să ne-o dezvoltăm atunci când învățăm să spunem ”nu”. O altă situație în care este important să învățăm să spunem ”nu” este în raport cu propriile tendințe/ comportamente care au ca sursă lipsa aprecierii propriei persoane sau chiar ura față de noi înșine.

Atunci când operăm sub imperiul lipsei de apreciere față de noi înșine sau chiar a urii față de noi înșine avem senzația că trebuie să facem ceva pentru a merita și câștiga iubirea celorlalți sau chiar iubirea și aprecierea noastră față de noi înșine. Avem nevoie să ne justificăm de ce cineva ar trebui să vrea să aibă o relație cu noi sau să continue să rămână în relație cu noi. A face lucruri pentru alții devine astfel un fel de poliță de asigurare pentru iubirea lor. Acesta devine motivul pentru care ne dezvoltăm un obicei de a ne sacrifica pe noi înșine, uneori în ciuda faptului că nimeni nu ne cere asta. Ne oferim voluntar. Plonjăm astfel în rolul martirului angajându-ne să facem lucruri pe care nu vrem de fapt să le facem, fără măcar să ne ceară cineva asta.

               Făcând asta, avem temporar senzația că suntem niște oameni buni, însă acest sentiment dispare rapid lăsând locul disprețului. Ne simțim asupriți de ceilalți cu toate că nimeni nu ne-a cerut nimic. Singuri ne-am făcut-o și continuăm să facem asta de obicei din 4 motive principale:

1. nu suportăm să vedem suferința altora

2. vrem să facem ceea ce credem că este bine

3. evitarea sentimentelor de vinovăție și egoism

4. prevenirea abandonului din partea altora.

               Îndeplinim nevoile altora în detrimentul propriilor nevoi. La suprafață părem mulțumiți de sacrificul de sine pe care-l facem, dar în profunzime avem un sentiment adânc de deprivare care ne generează furie și resentimente față de obiectul sacrificiului nostru.

               De multe ori le spunem celorlalți că nu așteptăm nimic înapoi de la ei, dar atunci când ceilalți nu ne arată aprecierea lor sau nu ne întorc favorul avem resentimente. Dar suntem blocați. Ne-am construit propria identitate în jurul altruismului și ajutării altora și avem senzația că nu ne putem opri acum, deși nu ne simțim bine în raport cu ceea ce facem, însă suntem convinși că dacă facem altfel suntem oameni răi. E o situație care pare fără ieșire.

               Vine un moment în care va trebui să acceptăm faptul că avem nevoi nesatisfăcute și merităm ca aceste nevoi să ne fie satisfăcute cel puțin în aceeași măsură ca alții.

               În altă ordine de idei poate că ar fi bine să realizăm și faptul că de fapt nu-i ajutăm pe ceilalți prin ceea ce facem. Ceea ce facem este că ne concentrăm pe neajutorarea lor, crezând că suntem singurul răspuns la orice întrebare ar avea aceștia. Credem că suntem salvatorii lor. De fapt ceea ce facem este un substitut pentru valoarea personală. Pentru că asta obținem din acest joc. Poate fi stresant pentru noi, însă dacă celălalt e slab și eu îl ajut, pot fi puternic, sunt cel care știe să facă lucrurile, prin urmare pot să-mi exagerez convingerea că sunt o persoană valoroasă.

               Valoarea noastră ca persoană nu depinde de ceea ce facem pentru alții și nu ar trebui comparată cu ceea ce pot/ nu pot face alții. Dacă noi nu facem în locul altora/ pentru ei ceea ce ne cer vor găsi o altă cale de a obține ceea ce au nevoie.

               Motivul pentru care îi ajuți este că te face pe tine să te simți bine.

               Tot ceea ce faci atunci când te centrezi pe inabilitatea cuiva sau pe slăbiciunea cuiva este să o întărești. Dacă i-ai iubi și ți-ar păsa de ei nu le-ai face asta.

               Dacă reușim să spunem ”nu” impulsului nostru spre sacrificiu de sine ne va fi mai ușor să refuzăm și alte lucruri care creează stres în viața noastră.  Dacă continui cu sacrificiul de sine, fii conștient că obții ceva din asta. Dacă îți iei răgazul necesar pentru a-ți clarifica care este beneficiul tău din tot acest joc, vei putea identifica care este nevoia pe care tu ți-o satisfaci astfel. Pune-ți întrebarea: ”Ce încerc să obțin eu din asta? Ce beneficii am din asta?”

               După ce ai găsit răspunsul, întreabă-te din nou: ”Cum pot să-mi ofer eu însumi asta?”