How do you know when you've done a good job?

For some people, the proof comes from outside. The boss pats you on the back and says your work was great. You get a raise. You win a big award. Your work is noticed and applauded by your peers. When you get that sort of external approval, you know your work is good. That’s an external frame of reference. For others, the proof comes from inside. They “just know inside” when they’ve done well.

Tony Robbins

https://www.tonyrobbins.com/leadership-impact/how-to-be-truly-convincing/

Flying

Foto credit: wizzair.com

Sunt profund și forever recunoscătoare atât celor care au inventat avioanele, cât și celor care au făcut această oportunitate de a călători disponibilă și celor care nu sunt putrezi de bogați (încă:). Este incredibil cum după zeci de ani de drumuri de 8-12 ore până la București cu trenuri sau autobuze acum am aterizat în 40 de minute în citadelă. Thank you!

Practice whatever you want to be in the future, now.

"People are creatures of HABIT. On a daily basis, if you practice pessimism and struggle, you become very good at it. You become unconsciously competent. Pessimism and struggle become almost automatic to a point where even when you want to change, happiness becomes almost impossible.

Practicing pitching leads to being a good pitcher, not catcher. Practicing overwhelm leads to overwhelm, not inner peace. And practicing being miserable leads to misery, not happiness.

If you wait until everything is going great before you practice happiness, you may wait a long time. Not because things will never be great, but because you’ve become a master at being unhappy. Unhappiness will be your habit!" Harv T Eker-SpeedWealth

 

Love or idealization?

“Every fall into love involves the triumph of hope over self-knowledge. We fall into love hoping we won't find in another what we know is in ourselves, all the cowardice, weakness, laziness, dishonesty, compromise, and stupidity. We throw a cordon of love around the chosen one and decide that everything within it will somehow be free of our faults. We locate inside another a perfection that eludes us within ourselves, and through our union with the beloved, hope to maintain (against the evidence of all self-knowledge) a precarious faith in the species.”

Alain de Botton- Essays in Love

Lup-om?

”Scindarea în lup și om, între instinct și spirit, prin care Harry caută să ne facă să-i înțelegem mai lesne soarta, este o simplificare crasă, ea bruschează realitatea pentru a oferi o explicație plauzibilă, dar eronată, a contradicțiilor pe care omul acesta le descoperă în el însuși și care i se par sursa numeroaselor sale suferințe. Harry descoperă în el însuși un ”om”, adică un univers de gânduri, sentimente și cultură, sub forma unei naturi domesticite și sublimate, și, pe lângă aceasta, mai descoperă în sine un ”lup”, adică universul întunecos al instinctelor, sălbăticiei și ferocității în stare nesublimată, brută. În ciuda unei aparent atât de clare scindări a ființei sale în două sfere ostile, i-a fost dat să observe câteodată că lupul și omul se împăcau unul cu celălalt pentru scurtă vreme, fiind fericiți preț de câteva clipe. Dacă Harry ar încerca să stabilească în ce măsură contribuise omul și în ce măsură, lupul la conturarea fiecărui moment al vieții sale, a fiecărei fapte, a fiecărui sentiment al său, ar ajunge de îndată la ananghie, iar toată teoria lui frumoasă despre lupul acela s-ar destrăma. Pentru că nici un singur om [...] nu este o simplitate atât de convenabilă, încât să-i putem explica ființa ca pe o sumă a numai două sau trei elemente principale, cu atât mai mult încercarea de a explica un om atât de complicat ca Harry printr-o naivă împărțire a lui în lup și om este o copilărie fără margini. Harry nu se compune din două, ci din sute, din mii de ființe. Viața lui (la fel ca viața oricărui om) nu pendulează doar între doi poli, cum ar fi instinctul și spiritul sau evalvia și desfrâul, ci între mii, între nenumărate perechi de poli.” Herman Hesse- Lupul de stepă

Foto credit: Pinterest