Avantaje ale indeciziei

Indecizia este văzută în general ca un impediment, ca un produs al perfecționismului și a temerilor persoanelor perfecționiste legate de rușinea sau regretul asociate unei decizii care s-ar putea dovedi greșită. Persoanele cu scoruri mari la scala Drost Indecisiveness Scale au scoruri mici la satisfacția pe care o simt în viață conform lui Eric Rassin, Erasmus University, NL.

Studiile recente (Jana-Maria Hohnbehn și Iris Schneider, Technische Universität Dresden), însă, propun o schimbare de conceptualizare a temenului de indecizie reformulându-l ca ambivalență (trăsătură) arătând, în urma rezultatelor cercetărilor realizate în baza acestei definiții, că indecizia ca ambivalență poate fi un stil valoros de luare a deciziei care devine problematic doar dacă este dus la extrem.

Nici una din strategiile a fi mereu foarte hotărât, decis, nici a fi indecis, ambivalent nu este în toate situațiile strategia superioară, câștigătoare. Ideea este să știm când să așteptăm și când să ieșim din inerție.

Iată câteva avantaje pe care le poate avea indecizia ca ambivalență:

□  Străduința de a face alegerea cea mai bună

□ Conștientizarea sporită a unor puncte diferite de vedere

□ Recunoașterea faptului că realitatea este complexă, respingerea unei abordări simpliste a lucrurilor

□ Curiozitatea în raport cu o altă persoană și abilitatea de a lua cu adevărat în considerare perspectiva altcuiva, existând totodată și posibilitatea de a o refuza și a rămâne atașați de perspectiva noastră□ Privirea situației din mai multe perspective, ceea ce conferă posibilitatea de a empatiza mai bine cu persoanele implicate, inclusiv cu cele ale căror puncte de vedere nu le împărtășim

□ Răgazul de a înțelege mai bine cum se poziționează în raport cu opțiunile disponibile și a recurge la acțiuni mai autentice

□ Mai puțin conformism la opiniile consacrate sau opiniile grupurilor cărora le aparținem

□ În egală măsură oferă oportunitatea de a alege să ne aliniem la deciziile luate de alte persoane și să ne bucurăm de alegerea agreată de grup

□ Înțelegerea mai bună a propriei persoane și a argumentelor care ne conving să acționăm într-o direcție sau alta

□ Realizarea deciziilor după un proces riguros de auto-analiză care în final ne poate face să fim mai satisfăcuți de alegerile făcute și de ideile despre lume și viață la care aderăm

□ Deciziile pe care le iau exprimă mai puține biasuri decât cele luate de persoanele caracterizate ca fiind mai decise (rate mai scăzute ale tendinței spre confirmare/ confirmation bias); când li se prezintă o afirmație, persoanele decise încearcă să o confirme cât mai repede, în schimb persoanele mai ambivalente încearcă să o infirme punându-și întrebări din mai multe perspective

□ Persoanele cu o ambivalență mai mare suferă mai puțin și de biasul corespondenței sau eroarea fundamentală de atribuire= tendința de a atribui vinovăția cuiva fără a lua în considerare factorii ce țin de context; de exemplu, când cineva ne taie calea în trafic concluzionăm rapid că este o persoană egocentrică căreia nu-i pasă de ceilalți, deși este posibil ca acest comportament să nu-l caracterizeze și să se grăbească în acel moment pentru că trebuie să ajungă la spital sau la cineva care are nevoie urgent de ajutor.

 

Sursă imagine: https://pixabay.com/