Cum ajungem să dobândim sentimentul că merităm ceva (Mark Groves)

Când suntem prinși în relații superficiale, dar noi de fapt dorim relații adevărate, ne subapreciem pe noi înșine implicându-ne în ceva ce nu ne dorim de fapt. Vom continua să atragem astfel de lucruri până când le vom spune NU.

Ori de câte ori accept ceva ce de fapt nu vreau, spun de fapt că ceea ce vreau eu nu contează, ceea ce transmite mesajul ”Eu nu merit acel lucru!”.

Rămânând ancorați în adevărul a ceea ce vrem ajungem să merităm acel lucru. 

***

 When we are caught in casual relationships when we want real ones, then we innately are undervaluing ourselves by not actually pursuing what we actually want. We keep attracting it until we say no to it.

Whenever I accept something I don't really want, I'm saying what I want doesn't matter, which says: "I'm not worthy of it!"

By standing in the truth of what I want I become worthy of it. 

Mai multe video-uri de la Mark Groves găsiți aici: https://www.facebook.com/watch/createthelove/

Actualizarea sinelui- indiciul #8 Experiențele de vârf

 

Actualizarea sinelui- indiciul #7 A vedea lucrurile cu ochi proaspeți

De ce procrastinăm?

Benjamin Hardy ne oferă 7 posibile răspunsuri la această întrebare în care s-ar putea să vă regăsiți. Totodată identificarea răspunsului valabil în cazul fiecăruia dintre noi ne poate ajuta și în privința soluțiilor care ne-ar putea rezolva sau măcar ameliora problema. Așadar,

#1 Nu ne este clar care este scopul activității respective sau avem prea multe alternative care intră în competiție pentru resursele noastre (de genul vreau și aia, vreau și cealaltă);

#2 Insuficiente recompense; cu alte cuvinte rezultatul așteptat nu are suficientă valoare pentru noi ca să trecem la acțiune;

#3 Insuficiente consecințe negative ale lipsei acțiunii (costuri pentru sinele viitor); adică dacă facem sau nu facem acel lucru nu se întâmplă mare lucru- nici nu ne va ridica cineva statuie (vezi punctul #2), nici nu vom păți ceva grav;

#4 Nu ne este clară calea prin care vom ajunge la rezultat, nu știm încotro să o luăm prin sarcină; posibil aici să ne lipsească și niște skill-uri/ abilități;

#5 Nu știm care este pasul următor, ce este nevoie să facem în continuare; aceasta este asemănătoare cu punctul anterior, dar este ceva mai local, ne blocăm într-un punct pe traseu și nu știm ce să facem de acolo încolo;

#6 Presupunem că sinele nostru din viitor va avea mai mult timp și chef  să facă ceea ce sinele din prezent nu are; sau, cu alte cuvinte, de luni mă las de fumat și mă apuc de învățat;

#7 Nu e pentru tine, te chinui să faci ceva probabil for all the wrong reasons.

Actualizarea sinelui indiciul #6 Autonomia

 

Anna Lembke- Dopamine Nation

 

Azi vă recomand o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate într-o seară: Dopamine Nation. Foarte pertinentă pentru lumea pe care am creat-o și în care trăim. Cred că explică foarte mult din incapacitatea de a ne bucura deși trăim o abundență de care nu a avut parte vreodată omenirea. Utilizând metafora balanței Anna Lembke, psihiatru, șefa Stanford Addiction Medicine Dual Diagnosis Clinic at Stanford University, ne explică cum vânătoarea noastră după plăcere, diverse high-uri, vine la pachet cu un low care e mai profund decât a fost high-ul high. După un timp de pedalat prea mult în zonele hedonice, nu mai obținem efectul scontat, în schimb ajungem să petrecem tot mai mult timp în zona întunecată a balanței și avem nevoie de câte o doză doar ca să funcționăm cât de cât. Și nu vorbește doar de droguri precum s-ar putea crede, vorbește de toate relațiile noastre cu substanțe sau comportamente adictive. Enjoy!

Pe Anna Lembke o puteți asculta în podcast-ul lui Andrew Huberman, colegul ei de la Stanford:

Betrayal and Self-Betrayal/ Trădare de către alții și trădare de sine

We cannot be betrayed without some form of self-betrayal also operating behind the scenes.

Our emotional dependency doesn’t want to face the reality that someone we love may not be trustworthy. So we betray ourselves by believing they are worthy of trust, when they are not. Our wishful thinking makes us see our partners as we want them to be, not as they are. We go on living with the fantasy of who they are until they do something that shatters our world and forces us to see reality. 

Nu putem fi trădați fără să opereze și o formă de trădare de sine în spatele scenei.

Dependența noastră emoțională nu vrea să facă față realității că cineva pe care-l iubim s-ar putea să nu fie de încredere. Așa că ne trădăm pe noi înșine crezând că merită încrederea noastră, când de fapt nu o merită. Gândirea noastră care confundă dorința cu realitatea ne face să-i vedem pe partenerii noștri așa cum am vrea ca ei să fie, nu așa cum sunt. Continuăm să trăim cu fantezia a ceea ce sunt până când fac ceva ce ne spulberă lumea și ne forțează să vedem realitatea.

Actualizarea sinelui- indiciul #5 Solitudinea

 

Cum facem față angoasei morții?

”Teama de moarte este omniprezentă și de o intensitate care face ca o bună parte din energia oricui să se consume pe negarea morții. Transcenderea morții este un laitmotiv important al experienței omenești de la fenomenele interne (mecanisme de apărare, motivații, vise, coșmaruri) până la instituțiile de ordin macrosocial (monumentele, teologiile, ideologiile, cimitirele, îmbălsămările, ocuparea spațiului) și la modul în care alegem să ne umplem timpul, dependența noastră față de distracții, credința nezdruncinată în mitul progresului, dorința de ”reușită” sau cea de faimă nemuritoare.”

Clinicianul se întâlnește rar cu angoasa morții în formă nedisimulată; de obicei este transformată în ceva mai puțin toxic pentru individ cu ajutorul mecanismelor de apărare generale (refularea, deplasarea, raționalizarea etc) și specifice: dorința de a fi iubit și ținut minte veșnic, dorința de a îngheța timpul, credința în invulnerabilitatea personală, dorința de a fuziona cu un altul etc.

Pe măsură ce se dezvoltă simptomele, pacienții sunt din ce în ce mai preocupați de controlul propriei lumi și de evitarea neașteptatului sau a accidentalului: obiectează când întâlnesc dezordine sau lipsa de igienă, dezvoltă ritualuri care să îi păzească de rău și pericol; dezgustul lor obsesiv pentru degradare, boală, microbi și murdărie este intim legat de teama propriei dispariții.

Moduri în care încercăm să facem față angoasei morții:

To be continued...

 

 

 

Actualizarea sinelui- indiciul #4 Centrarea asupra problemelor

 

Ce contează cu adevărat în viață?

Musai să ne întoarcem spre filosofie pentru a afla posibile răspunsuri dacă nu dorim să le căutăm noi înșine doar pentru a ne pierde timpul și a fi dezamăgiți la final că ceea ce credeam că am pins (piciorul lui Dumnezeu, găina cu ouă de aur sau poate pasărea măiastră :) să se dovedească goană după vânt vorba Ecleziastului.

Azi vă propun a rumega spusele lui Shopenhauer, citat de Irvin Yalom în cartea la care mă întorc etern pare-se Privind soarele în față în cele 3 eseuri intitulate Ce are omul, Ce reprezintă omul, Ce este omul:

”#1 Ce avem. Bunurile materiale sunt niște năluci. Schopenhauer demonstrează elegant că acumularea de bogății și bunuri materiale este nesfârșită și ne­satisfăcătoare; cu cât avem mai mult, cu atât mai mult ne cresc pretențiile. Bogățiile sunt ca apa mării: cu cât bem mai mult, cu atât suntem mai însetați. La sfârșit, nu noi avem bunuri, ci ele ne au pe noi.

#2 Ce reprezentăm în ochii celorlalți. Reputația este la fel de efemeră ca bunurile materiale. Schopenhauer scrie: „Jumătate dintre grijile și anxietățile noastre se nasc din preocuparea pentru părerile celorlalți... trebuie să ne extragem acest spin din trup." Nevoia de a lăsa o bună impresie este atât de puternică, încât unii prizonieri au mers la locul execuției având ținuta și ultimele gesturi planificate dinainte. Opinia celorlalți este o fantasmă care se poate modifica în orice mo­ment. Părerile atârnă de un fir de ață și ne transformă în sclavi ai gândurilor celorlalți sau, mai rău, a ceea ce par ei să gândească, pentru că nu putem ști nicio­dată ce gândesc cu adevărat.

#3 Ce suntem. Numai ceea ce suntem contează cu ade­vărat. O conștiință sănătoasă, spune Schopenhauer, înseamnă mai mult decât o bună reputație. Scopul nostru cel mai important ar trebui să fie o sănătate bună și bogăția intelectuală, ceea ce ne poate oferi o rezervă inepuizabilă de idei, independență și o viață morală. Echilibrul interior rezultă din conștientizarea faptului că nu lucrurile în sine ne deranjează, ci inter­pretarea pe care le-o dăm.”

Țintiți, așadar ființa pentru a culege fructele ei.

Și cartea pentru cei care vor să aprofundeze:

Actualizarea sinelui- indiciul #3 Spontaneitatea

Al treilea indiciu care să vă ghideze înspre actualizarea sinelui este SPONTANEITATEA, iar sensul dat de Abraham Maslow acestui aspect așa cum se regăsește el la persoanele aflate pe drumul spre actualizarea sinelui este:

Actualizarea sinelui- indiciul #2 Acceptarea

 

Actualizarea sinelui

Abraham Maslow, în cartea sa Motivație și personalitate, dedică un întreg capitol acestei trebuințe ultime a oamenilor, aceea de actualizare a sinelui. Autorul ne propune o listă de caracteristici ale persoanelor care sunt pe drumul actualizării sinelui, așa că, dacă aveați nevoie de repere sau ținte, încotro să vă orientați, vă las săptămânal câte un indiciu.

Iată-l pe primul:

Și ca o reamintire, actualizarea sinelui este în topul piramidei trebuințelor umane, unul din modelele cele mai cunoscute despre ceea ce ne motivează, cu toate că a fost elaborat de mai bine de jumătate de secol.

Iar dacă doriți să aprofundați, aceasta este una din cărțile traduse și în limba română ale autorului:

Enjoy!

Cum să NU ne pierdem timpul în căutarea fericirii

 Trebuie să recunosc încă de la început că nu știu cum sau unde vă veți găsi fericirea, dar ceea ce știu este:

1. Unde sigur nu e de găsit- așa că azi mi-am propus, așa cum spune și titlul prezentării, să vă scutesc de a pierde timpul și motivul pentru care consider valoros să vă economisesc timpul este pentru că fiecare ajungem să realizăm la un moment dat în viață cât este de important ca o resursă irecuperabilă;

2. Chiar și atunci când veți ști toate aceste lucruri pe care urmează să vi le prezint, lucrurile se vor schimba atunci și doar atunci când veți face ceva, cât de mic, diferit.

Pentru început vă lansez provocarea propusă de filosoful Robert Nozick:

Iată rezultatele votului participanților aici:

• cei care ați răspuns DA- rămâne să așteptați până se va inventa așa ceva (cu riscul de a vă pierde timpul așteptând) sau să-i faceți o petiție lui Elon Musk, poate, poate grăbește lucrurile
• cei care ați răspuns NU- de ce nu? (Motivele gravitează de obicei în jurul faptului că vrem să avem ceva de-a face cu fericirea noastră, nu ne dorim o existență din aceasta vegetală.)

Dar ceea ce facem sau nu facem în slujba fericirii noastre poate face toată diferența.

Ca metaforă pentru abordarea mea de azi am ales această imagine:

Milton Erickson, de numele căruia se leagă domeniul hipnoterapiei ericksoniene pe care o practic și eu, și-a început cariera ca un fin observator la ferma, ranch-ul tatălui său și în una din relatările anecdotice despre viața lui ne istorisește despre un vițel îndărătnic pe care tatăl său încerca să-l tragă în grajd, iar acesta se împotrivea din toate puterile. Erickson, copil fiind, s-a pus pe râs, văzând întreaga scenă la care tatăl său, furios din cauza vițelului, i-a strigat să vină să-l tragă el în grajd dacă se crede mai deștept. Iar Erickson s-a dus și a tras vițelul de coadă, iar acesta, opintindu-se să-i reziste, a aterizat direct unde dorea tatăl să ajungă.

Așadar, chiar dacă pare că vă trag în altă direcție în prezentarea mea și deloc înspre fericire, puteți suspecta că am o agendă ascunsă.

Revenind la ce facem sau nu facem în slujba fericirii, am ales și acest citat din Rumi care îmi place foarte mult, la care revin adesea și la care mi-am propus să vă invit și pe dvs. să reflectați. Cred că putem liniștiți să înlocuim cuvântul iubire cu cuvântul fericire.

Iar ceea ce va urma în continuare vă voi prezenta 10 astfel de bariere pe care mulți dintre noi le punem în calea fericirii noastre având uneori convingerea că sunt căi de a ajunge la ea. Să explorăm împreună așadar cum ne putem pune bețe în roate mai cu spor!

#1 Condiții greu dacă nu imposibil de îndeplinit

Iar dacă faza cu căsătoria nu funcționează, puteți să vă orientați spre: câți bani faceți, cum arătați și câte kilograme aveți, și așa mai departe, posibilitățile sunt nesfârșite!

#2 Timp departe de prezent

•  în trecut: regrete (și lăsați timpul să treacă fără a face ceva ca să adunați și mai multe, ce e așa de rău în a fi strângător?), glorificare (unde sunt zăpezile de altă dată...?), persoane pe piedestal

• în viitor: îngrijorarea (nu doar că nu vă ajută să rezolvați problemele zilei de mâine, dar vă poate răpi și pacea zilei de azi), scopuri ambigue și contradictorii (cea mai bună mamă, carieră, master), așteptări nerealiste- iată și câteva exemple concrete:

#3 Comparația în defavoarea propriei persoane- de ce să ne uităm la cei mulți care au mai puțin ca noi, de ce să nu ne uităm cu jind doar la ce au alții și noi nu avem?

#4 Timp cu oameni care vă storc de energie- nu zice și proverbul: ”spune-mi cu cine te înfrățești ca să-ți spun cine ești”- de ce să vă însoțiți cu oameni care vă inspiră când puteți să vă dați sufletul pentru oameni care oricum nu vă apreciază și se vor muta la următoarea stație de alimentare atunci când nu veți mai avea ce să le oferiți?

# 5 Plângeri fără a face ceva, fără a putea aprecia ceva din ceea ce avem deja: nu este iad mai mare decât acela în care nu te poți bucura de nimic din ceea ce ai, așadar, iată o oportunitate de neratat de a mai bate un cui în coșciugul fericirii!

#6 Evitarea problemelor- dacă nu aveți deja suficiente în repertoriu, vă pot oferi cu duiumul: tehnici de procrastinare, distragere a atenției, gândire pozitivă și alungarea oricărui gând negativ, până când doar asta mai facem, ping-pong cu gândurile, în timp ce țânțarul s-a făcut armăsar.

#7 Mulțumirea tuturor, inclusiv a propriei persoane- nu ar fi drăguț așa o lume în care toată lumea e mulțumită, iar noi ne facem luntre, punte și preș pentru asta? Știu, e o întrebare retorică...

#8 Schimbarea celorlalți- aici intervine adevărata măiestrie nu-i așa?! și este un proiect care ne poate lua întreaga viață, fără reușite semnificative.

#9 Atașare excesivă de scopuri, rezultate, poziții, oameni, bani- ne ajută și muzica să ne consolidăm convingeri care ne vor susține în a suferi precum câinii dacă relația aceea pe care am bifat-o la punctul #1 se va rupe.

#10 Ședeți pe canapea cu ochii în ecrane, singuri și sedentari- fericirea sigur nu o vom găsi așa, dar măcar ne vom scurta viața care oricum, în condițiile astea, e suficient de chinuitoare.

 

Povestea ciocanului/ The Story of the Hammer

 Adaptat după Paul Watzlawick The Situation is Hopeless, but Not Serious

Un bărbat dorea să-și atârne un tablou pe perete însă nu avea un ciocan cu care să bată cuiul. Știa că vecinul are unul așa că s-a gândit să i-l ceară împrumut. Pe când să se ducă la ușa vecinului îl lovește o îndoială: ”Dacă nu va vrea să mi-l dea? Ieri abia m-a salutat pe scările blocului. Poate se grăbea...Sau poate s-a prefăcut că se grăbește deoarece are ceva mine. Și de ce Doamne, să aibă ceva cu mine, ce i-am făcut? Mereu am fost amabil cu el! Evident că își face filme în cap. Dacă cineva mi-ar cere mie ceva, bineînțeles că i-aș da. De ce nu vrea vecinul să-mi dea ciocanul acela? Cum poate cineva refuza o simplă cerere? Oamenii ca el sunt o pacoste de-a dreptul. S-o gândi că depind de el pentru că, vezi Doamne, are un ciocan. O să-i spun câteva imediat!”

Astfel omul nostru se duse val vârtej la ușa vecinului și sună insistent. Când vecinul deschide ușa, înainte chiar să-i poată da ”Bună ziua”, omul nostru îi strigă: ”Poți să-ți ții ciocanul că nici măcar nu-mi trebuie, nemernicule!”

Sursa foto: pixabay

A man wants to hang a picture. He has a nail, but no hammer. The neighbor has one and our man decides to borrow it. But then and there a doubt occurs to him: ”What if the neighbor won’t let me have it? Yesterday he barely nodded when I greeted him. Perhaps he was in a hurry. But perhaps he pretended to be in a hurry because he does not like me. And why would he not like me? I have always been nice to him; he obviously imagines something. If someone wanted to borrow one of my tools, I would of course give it to him. So why doesn’t he want to lend me his hammer? How ca none refuse such a simple request? People like him really poison one’s life. He probably even imagines that I depend on him just because he has a hammer. I’ll give him a piece of my mind!”

And so our man storms over to the neighbor’s apartment and rings the bell. The neighbor opens the door, but before he can even say ~Good morning~, our man shouts, „And you can keep your damned hammer, you oaf!”

Conferința În căutarea fericirii

Pentru înscrieri click aici:  https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfcrfxUHmQPycQTMpoLcRxo4HN8ADRkt-MP7Yn5f2j6w3RYhA/viewform?fbclid=IwAR0hDiE7CSyGSABKb_6AO9i6BgdyxNJhFHj81bpUwdo7NrnRt7y3QAWm98M