Anna Lembke- Dopamine Nation

 

Azi vă recomand o carte pe care am citit-o pe nerăsuflate într-o seară: Dopamine Nation. Foarte pertinentă pentru lumea pe care am creat-o și în care trăim. Cred că explică foarte mult din incapacitatea de a ne bucura deși trăim o abundență de care nu a avut parte vreodată omenirea. Utilizând metafora balanței Anna Lembke, psihiatru, șefa Stanford Addiction Medicine Dual Diagnosis Clinic at Stanford University, ne explică cum vânătoarea noastră după plăcere, diverse high-uri, vine la pachet cu un low care e mai profund decât a fost high-ul high. După un timp de pedalat prea mult în zonele hedonice, nu mai obținem efectul scontat, în schimb ajungem să petrecem tot mai mult timp în zona întunecată a balanței și avem nevoie de câte o doză doar ca să funcționăm cât de cât. Și nu vorbește doar de droguri precum s-ar putea crede, vorbește de toate relațiile noastre cu substanțe sau comportamente adictive. Enjoy!

Pe Anna Lembke o puteți asculta în podcast-ul lui Andrew Huberman, colegul ei de la Stanford:

Betrayal and Self-Betrayal/ Trădare de către alții și trădare de sine

We cannot be betrayed without some form of self-betrayal also operating behind the scenes.

Our emotional dependency doesn’t want to face the reality that someone we love may not be trustworthy. So we betray ourselves by believing they are worthy of trust, when they are not. Our wishful thinking makes us see our partners as we want them to be, not as they are. We go on living with the fantasy of who they are until they do something that shatters our world and forces us to see reality. 

Nu putem fi trădați fără să opereze și o formă de trădare de sine în spatele scenei.

Dependența noastră emoțională nu vrea să facă față realității că cineva pe care-l iubim s-ar putea să nu fie de încredere. Așa că ne trădăm pe noi înșine crezând că merită încrederea noastră, când de fapt nu o merită. Gândirea noastră care confundă dorința cu realitatea ne face să-i vedem pe partenerii noștri așa cum am vrea ca ei să fie, nu așa cum sunt. Continuăm să trăim cu fantezia a ceea ce sunt până când fac ceva ce ne spulberă lumea și ne forțează să vedem realitatea.

Actualizarea sinelui- indiciul #5 Solitudinea

 

Cum facem față angoasei morții?

”Teama de moarte este omniprezentă și de o intensitate care face ca o bună parte din energia oricui să se consume pe negarea morții. Transcenderea morții este un laitmotiv important al experienței omenești de la fenomenele interne (mecanisme de apărare, motivații, vise, coșmaruri) până la instituțiile de ordin macrosocial (monumentele, teologiile, ideologiile, cimitirele, îmbălsămările, ocuparea spațiului) și la modul în care alegem să ne umplem timpul, dependența noastră față de distracții, credința nezdruncinată în mitul progresului, dorința de ”reușită” sau cea de faimă nemuritoare.”

Clinicianul se întâlnește rar cu angoasa morții în formă nedisimulată; de obicei este transformată în ceva mai puțin toxic pentru individ cu ajutorul mecanismelor de apărare generale (refularea, deplasarea, raționalizarea etc) și specifice: dorința de a fi iubit și ținut minte veșnic, dorința de a îngheța timpul, credința în invulnerabilitatea personală, dorința de a fuziona cu un altul etc.

Pe măsură ce se dezvoltă simptomele, pacienții sunt din ce în ce mai preocupați de controlul propriei lumi și de evitarea neașteptatului sau a accidentalului: obiectează când întâlnesc dezordine sau lipsa de igienă, dezvoltă ritualuri care să îi păzească de rău și pericol; dezgustul lor obsesiv pentru degradare, boală, microbi și murdărie este intim legat de teama propriei dispariții.

Moduri în care încercăm să facem față angoasei morții:

To be continued...

 

 

 

Actualizarea sinelui- indiciul #4 Centrarea asupra problemelor

 

Ce contează cu adevărat în viață?

Musai să ne întoarcem spre filosofie pentru a afla posibile răspunsuri dacă nu dorim să le căutăm noi înșine doar pentru a ne pierde timpul și a fi dezamăgiți la final că ceea ce credeam că am pins (piciorul lui Dumnezeu, găina cu ouă de aur sau poate pasărea măiastră :) să se dovedească goană după vânt vorba Ecleziastului.

Azi vă propun a rumega spusele lui Shopenhauer, citat de Irvin Yalom în cartea la care mă întorc etern pare-se Privind soarele în față în cele 3 eseuri intitulate Ce are omul, Ce reprezintă omul, Ce este omul:

”#1 Ce avem. Bunurile materiale sunt niște năluci. Schopenhauer demonstrează elegant că acumularea de bogății și bunuri materiale este nesfârșită și ne­satisfăcătoare; cu cât avem mai mult, cu atât mai mult ne cresc pretențiile. Bogățiile sunt ca apa mării: cu cât bem mai mult, cu atât suntem mai însetați. La sfârșit, nu noi avem bunuri, ci ele ne au pe noi.

#2 Ce reprezentăm în ochii celorlalți. Reputația este la fel de efemeră ca bunurile materiale. Schopenhauer scrie: „Jumătate dintre grijile și anxietățile noastre se nasc din preocuparea pentru părerile celorlalți... trebuie să ne extragem acest spin din trup." Nevoia de a lăsa o bună impresie este atât de puternică, încât unii prizonieri au mers la locul execuției având ținuta și ultimele gesturi planificate dinainte. Opinia celorlalți este o fantasmă care se poate modifica în orice mo­ment. Părerile atârnă de un fir de ață și ne transformă în sclavi ai gândurilor celorlalți sau, mai rău, a ceea ce par ei să gândească, pentru că nu putem ști nicio­dată ce gândesc cu adevărat.

#3 Ce suntem. Numai ceea ce suntem contează cu ade­vărat. O conștiință sănătoasă, spune Schopenhauer, înseamnă mai mult decât o bună reputație. Scopul nostru cel mai important ar trebui să fie o sănătate bună și bogăția intelectuală, ceea ce ne poate oferi o rezervă inepuizabilă de idei, independență și o viață morală. Echilibrul interior rezultă din conștientizarea faptului că nu lucrurile în sine ne deranjează, ci inter­pretarea pe care le-o dăm.”

Țintiți, așadar ființa pentru a culege fructele ei.

Și cartea pentru cei care vor să aprofundeze:

Actualizarea sinelui- indiciul #3 Spontaneitatea

Al treilea indiciu care să vă ghideze înspre actualizarea sinelui este SPONTANEITATEA, iar sensul dat de Abraham Maslow acestui aspect așa cum se regăsește el la persoanele aflate pe drumul spre actualizarea sinelui este:

Actualizarea sinelui- indiciul #2 Acceptarea

 

Actualizarea sinelui

Abraham Maslow, în cartea sa Motivație și personalitate, dedică un întreg capitol acestei trebuințe ultime a oamenilor, aceea de actualizare a sinelui. Autorul ne propune o listă de caracteristici ale persoanelor care sunt pe drumul actualizării sinelui, așa că, dacă aveați nevoie de repere sau ținte, încotro să vă orientați, vă las săptămânal câte un indiciu.

Iată-l pe primul:

Și ca o reamintire, actualizarea sinelui este în topul piramidei trebuințelor umane, unul din modelele cele mai cunoscute despre ceea ce ne motivează, cu toate că a fost elaborat de mai bine de jumătate de secol.

Iar dacă doriți să aprofundați, aceasta este una din cărțile traduse și în limba română ale autorului:

Enjoy!

Cum să NU ne pierdem timpul în căutarea fericirii

 Trebuie să recunosc încă de la început că nu știu cum sau unde vă veți găsi fericirea, dar ceea ce știu este:

1. Unde sigur nu e de găsit- așa că azi mi-am propus, așa cum spune și titlul prezentării, să vă scutesc de a pierde timpul și motivul pentru care consider valoros să vă economisesc timpul este pentru că fiecare ajungem să realizăm la un moment dat în viață cât este de important ca o resursă irecuperabilă;

2. Chiar și atunci când veți ști toate aceste lucruri pe care urmează să vi le prezint, lucrurile se vor schimba atunci și doar atunci când veți face ceva, cât de mic, diferit.

Pentru început vă lansez provocarea propusă de filosoful Robert Nozick:

Iată rezultatele votului participanților aici:

• cei care ați răspuns DA- rămâne să așteptați până se va inventa așa ceva (cu riscul de a vă pierde timpul așteptând) sau să-i faceți o petiție lui Elon Musk, poate, poate grăbește lucrurile
• cei care ați răspuns NU- de ce nu? (Motivele gravitează de obicei în jurul faptului că vrem să avem ceva de-a face cu fericirea noastră, nu ne dorim o existență din aceasta vegetală.)

Dar ceea ce facem sau nu facem în slujba fericirii noastre poate face toată diferența.

Ca metaforă pentru abordarea mea de azi am ales această imagine:

Milton Erickson, de numele căruia se leagă domeniul hipnoterapiei ericksoniene pe care o practic și eu, și-a început cariera ca un fin observator la ferma, ranch-ul tatălui său și în una din relatările anecdotice despre viața lui ne istorisește despre un vițel îndărătnic pe care tatăl său încerca să-l tragă în grajd, iar acesta se împotrivea din toate puterile. Erickson, copil fiind, s-a pus pe râs, văzând întreaga scenă la care tatăl său, furios din cauza vițelului, i-a strigat să vină să-l tragă el în grajd dacă se crede mai deștept. Iar Erickson s-a dus și a tras vițelul de coadă, iar acesta, opintindu-se să-i reziste, a aterizat direct unde dorea tatăl să ajungă.

Așadar, chiar dacă pare că vă trag în altă direcție în prezentarea mea și deloc înspre fericire, puteți suspecta că am o agendă ascunsă.

Revenind la ce facem sau nu facem în slujba fericirii, am ales și acest citat din Rumi care îmi place foarte mult, la care revin adesea și la care mi-am propus să vă invit și pe dvs. să reflectați. Cred că putem liniștiți să înlocuim cuvântul iubire cu cuvântul fericire.

Iar ceea ce va urma în continuare vă voi prezenta 10 astfel de bariere pe care mulți dintre noi le punem în calea fericirii noastre având uneori convingerea că sunt căi de a ajunge la ea. Să explorăm împreună așadar cum ne putem pune bețe în roate mai cu spor!

#1 Condiții greu dacă nu imposibil de îndeplinit

Iar dacă faza cu căsătoria nu funcționează, puteți să vă orientați spre: câți bani faceți, cum arătați și câte kilograme aveți, și așa mai departe, posibilitățile sunt nesfârșite!

#2 Timp departe de prezent

•  în trecut: regrete (și lăsați timpul să treacă fără a face ceva ca să adunați și mai multe, ce e așa de rău în a fi strângător?), glorificare (unde sunt zăpezile de altă dată...?), persoane pe piedestal

• în viitor: îngrijorarea (nu doar că nu vă ajută să rezolvați problemele zilei de mâine, dar vă poate răpi și pacea zilei de azi), scopuri ambigue și contradictorii (cea mai bună mamă, carieră, master), așteptări nerealiste- iată și câteva exemple concrete:

#3 Comparația în defavoarea propriei persoane- de ce să ne uităm la cei mulți care au mai puțin ca noi, de ce să nu ne uităm cu jind doar la ce au alții și noi nu avem?

#4 Timp cu oameni care vă storc de energie- nu zice și proverbul: ”spune-mi cu cine te înfrățești ca să-ți spun cine ești”- de ce să vă însoțiți cu oameni care vă inspiră când puteți să vă dați sufletul pentru oameni care oricum nu vă apreciază și se vor muta la următoarea stație de alimentare atunci când nu veți mai avea ce să le oferiți?

# 5 Plângeri fără a face ceva, fără a putea aprecia ceva din ceea ce avem deja: nu este iad mai mare decât acela în care nu te poți bucura de nimic din ceea ce ai, așadar, iată o oportunitate de neratat de a mai bate un cui în coșciugul fericirii!

#6 Evitarea problemelor- dacă nu aveți deja suficiente în repertoriu, vă pot oferi cu duiumul: tehnici de procrastinare, distragere a atenției, gândire pozitivă și alungarea oricărui gând negativ, până când doar asta mai facem, ping-pong cu gândurile, în timp ce țânțarul s-a făcut armăsar.

#7 Mulțumirea tuturor, inclusiv a propriei persoane- nu ar fi drăguț așa o lume în care toată lumea e mulțumită, iar noi ne facem luntre, punte și preș pentru asta? Știu, e o întrebare retorică...

#8 Schimbarea celorlalți- aici intervine adevărata măiestrie nu-i așa?! și este un proiect care ne poate lua întreaga viață, fără reușite semnificative.

#9 Atașare excesivă de scopuri, rezultate, poziții, oameni, bani- ne ajută și muzica să ne consolidăm convingeri care ne vor susține în a suferi precum câinii dacă relația aceea pe care am bifat-o la punctul #1 se va rupe.

#10 Ședeți pe canapea cu ochii în ecrane, singuri și sedentari- fericirea sigur nu o vom găsi așa, dar măcar ne vom scurta viața care oricum, în condițiile astea, e suficient de chinuitoare.

 

Povestea ciocanului/ The Story of the Hammer

 Adaptat după Paul Watzlawick The Situation is Hopeless, but Not Serious

Un bărbat dorea să-și atârne un tablou pe perete însă nu avea un ciocan cu care să bată cuiul. Știa că vecinul are unul așa că s-a gândit să i-l ceară împrumut. Pe când să se ducă la ușa vecinului îl lovește o îndoială: ”Dacă nu va vrea să mi-l dea? Ieri abia m-a salutat pe scările blocului. Poate se grăbea...Sau poate s-a prefăcut că se grăbește deoarece are ceva mine. Și de ce Doamne, să aibă ceva cu mine, ce i-am făcut? Mereu am fost amabil cu el! Evident că își face filme în cap. Dacă cineva mi-ar cere mie ceva, bineînțeles că i-aș da. De ce nu vrea vecinul să-mi dea ciocanul acela? Cum poate cineva refuza o simplă cerere? Oamenii ca el sunt o pacoste de-a dreptul. S-o gândi că depind de el pentru că, vezi Doamne, are un ciocan. O să-i spun câteva imediat!”

Astfel omul nostru se duse val vârtej la ușa vecinului și sună insistent. Când vecinul deschide ușa, înainte chiar să-i poată da ”Bună ziua”, omul nostru îi strigă: ”Poți să-ți ții ciocanul că nici măcar nu-mi trebuie, nemernicule!”

Sursa foto: pixabay

A man wants to hang a picture. He has a nail, but no hammer. The neighbor has one and our man decides to borrow it. But then and there a doubt occurs to him: ”What if the neighbor won’t let me have it? Yesterday he barely nodded when I greeted him. Perhaps he was in a hurry. But perhaps he pretended to be in a hurry because he does not like me. And why would he not like me? I have always been nice to him; he obviously imagines something. If someone wanted to borrow one of my tools, I would of course give it to him. So why doesn’t he want to lend me his hammer? How ca none refuse such a simple request? People like him really poison one’s life. He probably even imagines that I depend on him just because he has a hammer. I’ll give him a piece of my mind!”

And so our man storms over to the neighbor’s apartment and rings the bell. The neighbor opens the door, but before he can even say ~Good morning~, our man shouts, „And you can keep your damned hammer, you oaf!”

Conferința În căutarea fericirii

Pentru înscrieri click aici:  https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSfcrfxUHmQPycQTMpoLcRxo4HN8ADRkt-MP7Yn5f2j6w3RYhA/viewform?fbclid=IwAR0hDiE7CSyGSABKb_6AO9i6BgdyxNJhFHj81bpUwdo7NrnRt7y3QAWm98M

Povestea vâslașului/ An Old Story About a Man Who Was Sailing His Boat

Iată o poveste veche despre un om care vâslea propria barcă pe mare. În dimineața zilei respective a fost senin și însorit, dar după o vreme s-a lăsat o ceață deasă. În timp ce omul a decis să se îndrepte spre mal, a observat silueta unei alte bărci care venea în direcția lui. ”Păstrează distanța!” a strigat, îngrijorat de o posibilă coliziune. În ciuda acestui lucru barca cealaltă avansa spre el. Vâslașul și-a utilizat toate abilitățile pentru a schimba direcția propriei bărci, așa încât să facă mai mult loc celeilalte. S-a enervat foarte tare văzând că cealaltă barcă nu își schimba deloc cursul, venind acum direct spre el. ”Dă-te din calea mea!” a strigat din nou, dar cealaltă barcă continua să se apropie vertiginos până când în final s-a ciocnit de barca lui. Omul era deja roșu de furie: ”Idiotule!” Ce naiba faci!?” Tremurând de nervi și-a continuat acuzele la adresa celuilalt vâslaș până când ceața s-a ridicat și și-a dat seama că cealaltă barcă era goală- era o barcă abandonată purtată de curenți. În acel moment a amuțit. Fără un altul asupra căruia să își reverse veninul, era imposibil să continue povestea furiei lui.

Aducând această poveste în ograda noastră: Te-ai enervat și tu vreodată pe bărci goale? Dacă da, de unde vine furia? Și unde se duce?

Sursă imagine: https://pixabay.com

There’s an interesting old story about a man who was sailing his boat. The day had started clear and sunny, but after a while a dense fog rolled in. As the man decided to go back to the shore, he noticed the profile of another boat coming in his direction. “Keep your distance!” the boatman shouted, concerned about a possible collision. However, the other boat kept approaching. The boatman used all his skills to swiftly shift the direction of his boat, so that there was even more room for the other boat. He got really upset when he saw that the other boat changed its own course, now coming directly to him. “Stay out of my way!” he shouted again, but the other boat just kept coming closer, until it finally crashed into his boat. The man was enraged: “You idiot! What the hell are you doing?!” He got totally worked up and continued his rampage until the fog lifted enough so that he was able to see that the other boat was empty—it was just an old abandoned boat floating downstream. He was quite perplexed: To whom could he express his anger? Could he project his anger onto an empty boat? Without a person to blame, it was impossible to keep the story of anger going.

Bringing this story a step closer to our own experience, we can ask ourselves: Do we ever get mad at “empty boats”? If so, where does this anger come from? Where does it go?

Margaret Cullen (2015) - The Mindfulness-Based Emotional Balance Workbook- An Eight-Week Program for Improved Emotion Regulation and Resilience, New Harbinger

De ce citim?

Ca o iubitoare de cărți ce sunt, pentru mine ”De ce citim?” este o întrebare retorică. Nu-mi imaginez viața fără cărți. Dincolo de întrebarea aceasta care mai degrabă invită la justificări, caut să aprofundez întrebări care au mai mult sens pentru mine cum ar fi: în ce mod cărțile pe care le citim ne construiesc identitatea? cum să citim? ce semnificație au pentru noi ideile care ne atrag atenția dintr-o carte? 

Vă invit, așadar, să explorăm aceste sensuri și semnificații într-un webminar gratuit. Găsiți informațiile necesare pentru înscriere aici:

https://www.facebook.com/events/1298479144006807/?ref=newsfeed

Cum să te îngrijorezi ca un profesionist?

Ei bine, primul pas este să găsești niște motive bune care să justifice nevoia de a te îngrijora. Iată câteva exemple utile:

• Îngrijorarea mă motivează.
• Îngrijorarea mă ajută să rezolv probleme.
• Îngrijorarea mă ferește de surprize neplăcute.

După ce ți-ai găsit motivele potrivite pentru tine se pune problema: când să te îngrijorezi?

Când s-a întâmplat ceva rău? (Nu e prea util, profesioniștii se îngrijorează legat de lucruri care nu s-au întâmplat încă!)

Când ceva rău e pe cale să se întâmple? (Dar cum vei ști asta?)

Te-ai putea îngrijora legat de lucruri rele care îți imaginezi că s-ar putea întâmpla. Astfel ai un rezervor fără fund de îngrijorări.

Dar cum să te asiguri că dedici suficientă atenție îngrijorărilor? Sunt atâtea lucruri care te-ar putea distrage de la îngrijorare: munca, familia, hobby-urile, durerile, telefoanele, somnul. Cum îți vei ține mintea concentrată pe îngrijorări?

Spune-ți povești cât mai detaliate despre ce s-ar putea întâmpla; începe fiecare propoziție cu ”dar dacă...?”și apoi identifică toate rezultatele oribile posibile; spune-ți aceste povești mereu, întrebându-te dacă ai uitat ceva important. Nu poți avea încredere în memoria ta. Identifică toate posibilitățile și stăruie asupra lor. Amintește-ți că dacă e posibil, e probabil.

În continuare trebuie să respecți cu strictețe câteva reguli:

Prima regulă: Amintește-ți că dacă se poate întâmpla ceva rău- dacă îți poți imagina acele lucruri- este responsabilitatea ta să te îngrijorezi în legătură cu asta.

Dar dacă se întâmplă ceva rău, ce treabă are asta cu mine?

A doua regulă: Nu accepta nicio incertitudine, trebuie să știi sigur.

Rezolvă toate problemele la care te poți gândi acum. Te vei putea relaxa în sfârșit când vei elimina incertitudinea din viața ta. Dacă ai fi absolut sigur/ă nu te-ai mai îngrijora nu-i așa? Ai nevoie de perfecțiunea asta, de siguranța asta.

A treia regulă: Tratează toate gândurile ca pe niște adevăruri.

Dacă te gândești că cineva nu te place, este probabil adevărat. Dacă crezi că cineva este supărat, este despre tine.

De ce ar trebui să îți pese ce cred ceilalți despre tine sau cât de bine te descurci la job? De ce ar trebui să conteze pentru tine?

A patra regulă: Orice s-ar putea întâmpla rău este o reflectare a ceea ce ești ca persoană.

Dacă nu te descurci bine la un examen ești incompetent/ă. Dacă cineva nu te place ești un/o ratat/ă. Dacă partenerul/a este supărat, înseamnă că o să sfârșești singur/ă și mizerabil/ă.

Dar unele lucruri sunt lipsite de importanță. De ce ar trebui să fie atât de importantă o pierdere sau un eșec?

A cincea regulă: Eșecul este inacceptabil.

Ia totul ca fiind responsabilitatea ta și dacă nu te descurci, dacă eșuezi, gândește-te cum va afla toată lumea și cum acesta va fi testul ultim a ceea ce ești. Poți să adaugi forță îngrijorărilor tale gândind ceva de genul ”Nu voi putea face față unui eșec.”

Acum îngrijorările tale sunt cu adevărat importante. Cum știi asta?

Știi asta deoarece simți cât de tare te influențează: ai noduri în stomac, îți bate inima tare, auzi vâjâieli în urechi, ai dureri de cap, transpirații reci, nopți nedormite.

Observând că ai bifat toate aceste lucruri, trebuie să scapi de ele numaidecât.

A șasea regulă: Scapă de orice senzații sau gânduri negative imediat.

Stai puțin. Nu poți scăpa de ele?! Nu dispar? E un semn rău. Ar trebui să poți scăpa de ele acum. Ce știi în ce s-ar putea transforma dacă le lași să clocească? Poate faptul că nu poți scăpa de ele înseamnă că se va întâmpla ceva foarte rău. Poate că sunt niște lucruri groaznice la care însă nu te-ai gândit. Poate că ai început să îți pierzi controlul. Este inacceptabil așa ceva! Trebuie să te ocupi de asta imediat.

A șaptea regulă: Tratează totul ca pe o urgență.

Nu te prosti gândindu-te că poți aștepta. Totul trebuie rezolvat acum- toate problemele tale, toate îngrijorările tale, totul. Poți zace în pat în timp ce treci în revistă toate problemele cu care te-ai putea confrunta mâine sau la anul și îți poți spune: ”Am nevoie urgent de răspunsuri!”

Dar stai puțin, nu cumva ai uitat ceva foarte important? Ai uitat să te îngrijorezi legat de îngrijorare! Toată îngrijorarea asta te va face în final să îți pierzi mințile, să faci un atac de cord și îți va ruina întreaga viață. Cu ai putut uita a opta regulă?

Acum că te-ai îngrijorat trebuie să încetezi să te îngrijorezi, altfel o să înnebunești și o să te omori cu zile!

Sursa foto: https://pngset.com/

Adaptat după Robert Leahy (2005)- The Worry Cure. Seven Strategies to Stop Worry from Stopping You. Three Rivers Press. Random House Inc.

How to Create the Future

https://www.ted.com/talks/jane_mcgonigal_gaming_can_make_a_better_world?utm_campaign=tedspread&utm_medium=referral&utm_source=tedcomshare

Un Ted talk fascinant despre cum pot jocurile pe computer, ca formă paralelă de educație conform numărului de ore investite de un număr imens de oameni, antrena abilități fundamentale pentru a crea un viitor diferit.

Cum să ne deprimăm bine cu Bill O'Hanlon

Extras din prezentarea lui Bill O'Hanlon de la California Southern University School of Behavioral Sciences în care vorbește despre tehnici pe care le utilizează cu clienții depresivi, cu măiestria învățată de la Marele vrăjitor cum îmi place mie să-l numesc, Milton Erickson.

Găsiți întreaga prezentare aici. 

Pentru cunoscători și amatori de intervenții paradoxale sau diferite anyway cercetați și cartea lui: 

Cum să obținem ce dorim în viață și în business- Ambiguitatea scopurilor

Specificitatea este marca oamenilor care rezolvă probleme, așa cum ambiguitatea este skill-ul creatorilor de probleme. Nu e atât de dificil de realizat pe cât ar putea părea. O manieră în care puteți lucra cu această tehnică este să vă alegeți două scopuri mutual exclusive din start. Dacă sunteți o persoană casnică și vă iubiți cu adevărat familia adăugați scopului de a fi o soție și o mamă iubitoare un al doilea scop și anume investirea într-o carieră fulminantă departe de casă, de preferință în alt oraș. Dacă asta nu vă ajută suficient puteți include și continuarea unor studii sau, de ce nu, începerea unei noi facultăți. Doar așa veți reuși să nu puteți acorda tuturor acestor trei scopuri locul I în topul priorităților voastre.

Odată ce v-ați însușit acest instrument deosebit de util și eficient puteți începe să practicați arta neterminării lucrurilor. Este de esență să nu finalizați nimic din ceea ce începeți. Puteți astfel urma scopuri cu duiumul fără a fi în pericol de a avea succes și a le atinge cumva asigurându-vă garantat statutul de ratat. Această strategie se aplică în special studenților, deși poate fi adaptată și de cei care sunt în căutarea unui job. Dar dacă sunteți studenți, începeți medicina și spuneți-vă că e prea grea, motiv pentru care schimbați macazul pe drept, apoi puteți încerca psihologia, ingineria sau chiar facultatea de business. Dacă nu mai aveți ce facultăți schimba luați-o de la capăt. Doar așa puteți rămâne în școală vreo 10-15 ani fără să absolviți. Puteți astfel să schimbați caii și să călăriți întreaga herghelie fără să ajungeți la linia de sosire.

O a treia variantă prin care puteți exersa ambiguitatea scopurilor este practicarea mindset-ului de tip ”iarba e mai verde la vecin”. Indiferent ce faceți, spuneți-vă că ar fi fost mai bine să faceți altceva. Indiferent cu cine v-ați căsătorit, spuneți-vă că undeva acolo există cineva cu care sunteți mai compatibili. Practicarea acestui mindset vă poate susține în a nu excela în niciun job și în a distruge orice relație.

Nu vă stabiliți niciun scop clar. Stați deoparte de așa ceva. Este foarte rezonabil să presupuneți că ați avea și mai multe probleme dacă le-ați realiza.

Cum să obținem ce dorim în viață și în business- Așteptările nerealiste

 Dacă vreți să cunoașteți intim frustrarea, setați-vă scopuri pe care nu le puteți atinge.

O altă modalitate de a utiliza cu rezultate garantate această tehnică este să vă apucați de câteva lucruri solicitante și mâncătoare de timp în paralel cu pretenția de a le finaliza pe toate la termen și cu performanța maximă, iar atunci când simțiți că ați ajuns la maximul ce-l poate cuprinde agenda, nu vă opriți aici! Este momentul să plusați!

De exemplu, puteți adăuga câteva chestii minore pe ici pe colo cum ar fi: să depășiți viteza sunetului, să opriți o locomotivă ca Superman, să urcați pe o clădire dintr-un singur salt și altele asemenea. Doar așa puteți să rămâneți o ființă ratată mult și bine de acum încolo.

Nu este în niciun caz necesar să vă limitați așteptările nerealiste la propria persoană. Dacă sunteți într-o relație puteți crea o miriadă de probleme având așteptări nerealiste de la partener. Pentru început puteți avea pretenția ca partenerul să vă înțeleagă întotdeauna mofturile și (in)dispozițiile fără să trebuiască să-i dați vreun indiciu. Apoi puteți continua cu așteptarea să-i placă tot ce vă place vouă, să fie mereu de acord cu voi în toate disputele, să vă acorde doar vouă atenția și întreaga iubire de care poate da dovadă, în timp ce nu se așteaptă la nimic înapoi de la voi. Așa și doar așa veți putea gusta din fructul dulce amar al dezamăgirilor constate. Vă puteți aștepta ca utilizând aceste strategii să exasperați chiar și cel mai bine intenționat om.

Aplicați cu râvnă această tehnică tuturor relațiilor pe care le aveți! Cu foarte puțin efort veți izbuti să fiți constat frustrați, niște parteneri oribili, părinți de care fug propriii copii și oameni cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face. După cum vedeți crearea de probleme nu e ceva chiar atât de dificil de realizat cum ar crede cineva, dacă stăpânești tehnicile adecvate.