The power of meaning

“The meaning you attach to something produces the emotion of your life and your emotion is your life.” — Tony Robbins

Invalidare #1 Crime împotriva umanității

Foto credit: www.tribunadamadeira.pt

 Invalidating a sensitive child is a crime against humanity. - S. Hein

În practica curentă a părinților în raport cu copiii, dar și a adulților în relațiile cu ceilalți se strecoară adesea modalități de a comunica sau acțiuni menite a-l ajuta pe celălalt să depășească un moment dificil, o suferință sau chiar așa-zise metode de a-l încuraja pe celălalt să se schimbe, să se dezvolte care în ciuda intențiilor nobile au de fapt efectul opus. În loc să întărească și să susțină persoana în procesul schimbării sau dezvoltării personale, o ținuiesc pe loc, îi ciuntesc încrederea în sine sau chiar dau naștere unor reacții opoziționiste.

În această categorie sunt incluse o gamă vastă de comportamente/ modalități de comunicare pe care le putem numi ”forme de invalidare”. Dar la ce ne referim când spunem ”invalidare”?

Dacă verificăm definiția furnizată de câteva dicționare obținem următoarele explicații și sinonime.

INVALIDÁRE s.f. Acțiunea de a invalida și rezultatul ei; infirmare, anulare  sursa: DN (1986)

INVALIDÁRE s. (JUR.) abrogare, anulare, desființare, infirmare, suprimare. (~ unui act normativ.) sursa: Sinonime82 (1982)

Dacă ne referim la invalidarea sentimentelor cuiva… a invalida= a respinge, a ignora, a-ți bate joc de, a șicana, a judeca, a minimaliza sentimentele cuiva. Este o încercare de a controla ceea ce simte cineva și cât de mult timp simte acel lucru

Dar de ce aș vrea să controlez ce simte cineva/ cât timp simte cineva ceva?

Voi reveni la această întrebare ulterior.

Invalidarea nu se referă doar la ceea ce simte cineva, ci merge mult mai profund, transmițând mesajul că persoana este în mod fundamental anormală, nu doar că cineva dezaprobă ceea ce simte ea, fapt ce corodează însuși self-ul persoanei în cauză.

Invalidarea implică faptul că ceva nu este în regulă cu tine pentru că nu ești ca toți ceilalți. Ești ciudat/ă, diferit/ă, bizar/ă. Cu cât cineva diferă mai mult față de normă, într-un sens sau altul, cu atât este mai probabil să fie invalidat/ă. Atunci când ne sunt invalidate sentimentele, ne simțim atacați la cel mai profund nivel, deoarece ceea ce simțim exprimă identitatea noastră.

 S. Hein consideră invalidarea psihologică ca o formă letală de abuz emoțional care omoară încrederea, creativitatea și individualitatea. A spune cuiva că nu ar trebui să simtă ceea ce simte este ca și când i-ai spune ierbii să nu fie verde sau apei să nu fie udă.

Ceea ce simte cineva e real chiar dacă nu ne place asta și nu înțelegem de ce simte asta. A respinge ceea ce simte cineva înseamnă să respingi realitatea, să te lupți împotriva naturii. S. Hein numește asta ”crimă psihologică” sau ”uciderea sufletului” cuiva. De aceea a te lupta cu ceea ce simți, în loc să accepți asta este extrem de frustrant, epuizant și inutil.

Ai plâns vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu mai plânge!”?

Te-a ajutat?

Ai fost trist vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu mai fi trist!”?

Te-a ajutat?

Te-ai îngrijorat vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu-ți mai face griji!”?

Te-a ajutat?

Ai fost furios vreodată și cineva ți-a spus: ”Nu te mai enerva!”?

Te-a ajutat?

Give & Keep

The Ultimate Lesson of Regret

So the ultimate lesson of regret, the one that will help guide you into a rich and satisfying future, is this: Every time life brings you to a crossroads, from the tiniest to the most immense, go toward love, not away from fear. Think of every choice in terms of “What would thrill and delight me?” rather than “What will keep my fear—or the events, people, and things I fear—at bay?” Martha Beck

BFFs Forever

Thank You!

Convingerile devin limite

Odată ce am acceptat o idee, ea devine o idee al cărei timp a venit și nimic nu o poate opri. Tot ce putem face este să ne răzgândim. Dacă plantezi roșii, pământul îți va da roșii, chiar dacă ești alergic la ele.

Robert Antony

 

Foto credit: Joe Martin Fitness

http://theunboundedspirit.com/short-story-the-elephant-and-the-rope/ 

How do you know when you've done a good job?

For some people, the proof comes from outside. The boss pats you on the back and says your work was great. You get a raise. You win a big award. Your work is noticed and applauded by your peers. When you get that sort of external approval, you know your work is good. That’s an external frame of reference. For others, the proof comes from inside. They “just know inside” when they’ve done well.

Tony Robbins

https://www.tonyrobbins.com/leadership-impact/how-to-be-truly-convincing/

Flying

Foto credit: wizzair.com

Sunt profund și forever recunoscătoare atât celor care au inventat avioanele, cât și celor care au făcut această oportunitate de a călători disponibilă și celor care nu sunt putrezi de bogați (încă:). Este incredibil cum după zeci de ani de drumuri de 8-12 ore până la București cu trenuri sau autobuze acum am aterizat în 40 de minute în citadelă. Thank you!

Practice whatever you want to be in the future, now.

"People are creatures of HABIT. On a daily basis, if you practice pessimism and struggle, you become very good at it. You become unconsciously competent. Pessimism and struggle become almost automatic to a point where even when you want to change, happiness becomes almost impossible.

Practicing pitching leads to being a good pitcher, not catcher. Practicing overwhelm leads to overwhelm, not inner peace. And practicing being miserable leads to misery, not happiness.

If you wait until everything is going great before you practice happiness, you may wait a long time. Not because things will never be great, but because you’ve become a master at being unhappy. Unhappiness will be your habit!" Harv T Eker-SpeedWealth

 

Love or idealization?

“Every fall into love involves the triumph of hope over self-knowledge. We fall into love hoping we won't find in another what we know is in ourselves, all the cowardice, weakness, laziness, dishonesty, compromise, and stupidity. We throw a cordon of love around the chosen one and decide that everything within it will somehow be free of our faults. We locate inside another a perfection that eludes us within ourselves, and through our union with the beloved, hope to maintain (against the evidence of all self-knowledge) a precarious faith in the species.”

Alain de Botton- Essays in Love