https://jurnalspiritual.eu/if-daca-rudyard-kipling/
De poţi fi
calm când toţi se pierd cu firea
În jurul
tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar când omenirea
Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;
S-aştepţi, dar nu cu sufletul la gură;
Să nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
Să nu răspunzi la ură tot cu ură,
Dar nici
prea bun să pari, nici prea-nţelept;
De poţi visa – şi nu-ţi faci visul astru;
De poţi gândi – dar nu-ţi faci gândul ţel;
De-ntâmpini şi Triumful şi Dezastrul
Tratând
pe-aceşti doi impostori la fel;
De rabzi
să vezi cum spusa ta-i sucită
De
pişicher să-l prindă-n laţ pe prost;
Când munca
vieţii tale, năruită,
Cu scule
obosite-o faci ce-a fost;
De poţi să
strângi agonisita toată
Grămadă,
şi s-o joci pe-un singur zar,
Să pierzi,
şi iar să-ncepi ca-ntâia dată
Iar c-ai pierdut – nici un cuvânt măcar;
De poţi sili nerv, inimă şi vână
Să te slujească după ce-au apus,
Şi piept să ţii când nu mai e stăpână
Decăt
voinţa ce le strigă: „Sus!”
De poţi rămâne tu în marea gloată;
Cu regi tot tu, dar nu străin de ea;
Duşman, om drag, răni să nu te poată;
De toţi să-ţi pese, dar de nimeni prea;
De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci gonind mereu,
Al tău va fi Pământul ăsta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, băiatul meu!
