Ziua #59 Nu face presupuneri

Dacă ne permitem să privim suficient de atent în propria ogradă vom observa că facem o grămadă de presupuneri în viața de zi cu zi. Mai mult decât atât, uităm că sunt doar presupuneri și le luăm de bune și de adevărate.

Așa cum spuneam și într-o postare anterioară, se pare că ne credem telepați, că avem acces la lumea interioară a celorlalți și facem presupuneri despre motivele din spatele comportamentelor acestora, despre ce gândesc și ce simt, apoi luăm lucrurile personal și reacționăm, la nimic altceva decât propriile noastre asumpții. Dacă m-ați întreba pe mine, aș zice că e o formă de nebunie pe care o practicăm la scară largă.

În psihologie se numește ”mind reading”, termen care din start ar trebui să ne pună în gardă în privința validității informațiilor jonglate. Dintr-un motiv sau altul suntem cu garda jos și in deep shit adesea când e vorba de această meteahnă a minții noastre.

Partea cea mai nashpa este că respectiva meteahnă își face de petrecanie cu noi tocmai în relațiile care ne sunt cele mai importante, cu oamenii care ne sunt cei mai dragi. Tocmai acolo venim cu pretenția ca celălalt să ne citească mintea ca și când ar fi o carte deschisă, pentru că ne iubește. Ar trebui să știe. Nu zic că nu ar trebui să depunem eforturi considerabile pentru a ne cunoaște partenerul, a-i afla visele, speranțele, fanteziile, top 3-ul nevoilor fundamentale. Vreau doar să zic că după ultimele studii se pare că nu suntem telepați încă sau chiar dacă am fost vreodată, nu mai suntem.

Oameni buni, este nevoie să ne apucăm să punem întrebări. Sigur că uneori nu punem întrebări pentru că nu vrem de fapt să auzim răspunsul pe care îl intuim. Nu vrem ca fantezia, visul nostru să ajungă brusc la un final dramatic. Nu vrem să ne confruntăm cu suferința aceea și atunci alegem să ne amăgim (a se citi mințim). Dar o parte din noi știe că ceva este putred în Danemarca. Deși aparent ne trăim visul, șansele sunt mari să trebuiască să îndurăm o suferință și mai mare când realizăm că ne-am pierdut și timpul living this lie. Recitiți postarea despre primul legământ: Fii impecabil în tot ceea ce spui. E valabil și pentru ”tot ceea ce îți spui”.

Și ca să vă ajut să transpuneți arta de a pune întrebări în practică, iată exercițiul de azi: