„Ceva din noi dorește să rămână copil, să fie inconștient sau, cel mult, conștient doar de ego; să respingă tot ce este străin sau să îl supună voinței noastre; să nu facă nimic sau să ne satisfacă propria dorință de plăcere sau putere.” Carl Jung, Structurile și dinamica psihicului
Potrivit lui Carl Jung, ceea ce îi împiedică pe oameni să devină autonomi, împliniți și, în cele din urmă, fericiți este refuzul lor de a se deschide către experiențe noi și nefamiliare și, prin urmare, potențial amenințătoare pentru simțul lor de sine. Când am trecut de la copilărie la adolescență și la vârsta adultă, natura ne abandonează lumii conștiinței, adică culturii. Suntem astfel forțați să spunem „adio inconștienței copilărești și încrederii în natură”. Se pune atunci întrebarea: „Ce fel de persoană voi deveni atunci în această lume nouă și ciudată?” Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu ea.
El compară această dilemă cu căderea biblică a lui Adam. Înainte de cădere, viața în Grădină era sigură, inocentă, pură, necomplicată, fericită. Însă, odată cu mușcătura zdravănă din fructul interzis, a venit și conștiința binelui și a răului, și odată cu ea și coborârea într-o lume precară mai degrabă decât sigură, conștientă mai degrabă decât inconștientă, îndoielnică mai degrabă decât certă, impură mai degrabă decât pură. „Căderea biblică a omului prezintă zorii conștiinței ca un blestem”, a scris Jung.
După cum o vede Jung, oamenii își doresc o viață sigură, necomplicată, familiară și, în multe privințe, neschimbătoare. Dar o astfel de viață este, în cele din urmă, constrângătoare: împiedică posibilitatea de a învăța și de a evolua și, prin urmare, de a dezvolta o „conștiință mai largă și mai înaltă”.
***
"Something in us wishes to remain a child, to be unconscious or, at most, conscious only of the ego; to reject everything strange, or else subject it to our will; to do nothing, or else indulge our own craving for pleasure or power." Carl Jung, The Structures & Dynamics of the Psyche
According to Carl Jung, what prevents people from
becoming autonomous, fulfilled and ultimately happy is their refusal to open
themselves to experiences that are new and unfamiliar, and thus potentially
threatening to their sense of self. When we have passed from childhood to
adolescence to adulthood, nature abandons us to the world of consciousness,
which is to say, to culture. We are thus forced to say "goodbye to
childlike unconsciousness and trust in nature." The question then arises, "What
kind of person shall I then become in this strange new world?" Each of us
must confront it.
He likens this dilemma to the biblical fall of Adam.
Before the fall, life in the Garden was safe, innocent, pure, uncomplicated,
blissful. But with the hearty bite into the forbidden fruit came consciousness
of good and evil, and with it the descent into a world that was precarious
rather than safe, conscious rather than unconscious, doubtful rather than
certain, impure rather than pure. "The biblical fall of man presents the
dawn of consciousness as a curse," Jung wrote.
As Jung sees it, people desire a life that is safe,
uncomplicated, familiar and in many respects unchanging. But such a life is
ultimately constricting: it forecloses the possibility of learning and
evolving, and thus, of developing a "wider and higher
consciousness."
What's interesting is that "nature cares nothing whatsoever about a higher level of consciousness," and society "does not value these feats of the psyche very highly; its prizes are always given for achievement and not for personality, the latter being rewarded for the most part posthumously." And so the individual is left all alone to decide what kind of an existence she will have, and whether she will willingly dive deeper and deeper into the unsure waters of life to gain a richer perspective of it all.
Sursă text:
