Practica „ramei foto goale” Ari Wallach

Practica „ramei foto goale” (sau „blank photo frame”) se referă la plasarea intenționată a unei rame foto goale, alături de fotografiile de familie, pentru a reprezenta generațiile viitoare. Aceasta este o modalitate concretă de a vizualiza și de a te conecta cu viitorul, în special cu descendenții care nu s-au născut încă.

Sursă foto: pixabay

Ari Wallach menționează că în casa sa, lângă fotografiile bunicilor, părinților, lui și copiilor săi, există o ramă foto goală, care îi reprezintă pe nepoții sau generațiile viitoare. Această ramă servește ca un memento vizual constant că el este doar un segment dintr-un lanț mai lung, cu un segment înainte și unul după el.

Beneficiile acestei practici includ:

• Promovarea gândirii pe termen lung (Long Path Thinking): Rama foto goală acționează ca un stimul vizual care ajută la orientarea gândurilor și deciziilor zilnice către un viitor îndepărtat. În momentele de conflict sau decizii importante, Wallach își reamintește de conceptul "long path" și de scopul mai amplu pe care îl urmărește, fiind influențat de această reprezentare vizuală a viitorului.
• Dezvoltarea empatiei transgeneraționale: Privind rama goală, se cultivă un sentiment de conexiune și responsabilitate față de descendenții care vor ocupa acel spațiu în viitor. Această empatie transgenerațională este un pilon fundamental al abordării "Long Path".
• Influențarea comportamentelor zilnice: Recunoașterea faptului că interacțiunile și comportamentele actuale vor avea un impact asupra generațiilor viitoare ajută la modelarea unui comportament mai conștient și mai responsabil în fiecare zi. Prin acest model de comportament, Wallach consideră că își va întâlni strănepoții, chiar dacă nu biologic, ci prin moștenirea acțiunilor și valorilor sale.
• Concretizarea unui proces abstract: Într-o lume dominată de recompense pe termen scurt și de efemeritatea mediului online, rama foto goală oferă o modalitate tangibilă de a ancora gândirea despre viitor. Este un instrument care transformă aspirațiile abstracte într-un memento vizual constant, care poate influența deciziile.

În esență, rama foto goală este un instrument simplu, dar puternic, care ajută la integrarea unei perspective pe termen lung în viața de zi cu zi, cultivând responsabilitatea și empatia față de viitor.

Nu pleca cu mâna goală

Margareta Magnusson, autoarea cărții The Swedish Art of Aging Exuberantly- Life Wisdom From Someone Who Will (Probably) Die Before You, ne propune un principiu aplicabil în gestionarea propriei case, dar care ar putea deveni cu ușurință și un principiu de viață: ”Nu pleca cu mâna goală!”.

Sunt fascinată de lucrurile simple, aparent mărunte, dar care funcționează precum ”buturuga mică ce răstoarnă carul mare”, iar acesta este ceva de genul :)

Principiul ne încurajează să fim conștienți de sarcini mici de curățenie sau organizare, pe care le putem îndeplini atunci când ne deplasăm dintr-un loc în altul, în loc să le tot amânăm. De exemplu:

• Dacă sunt haine murdare pe podeaua dormitorului, pe un scaun, nu trece pe lângă coșul de rufe cu mâna goală, dpune-le în coș
• Când ieși din casă, ia gunoiul cu tine.
• Când intri în casă, verifică cutia poștală și ridică corespondența.

Acest principiu este o extensie a filozofiei „curățeniei cu prilejul morții”, idee prezentată în altă carte a autoarei (The Gentle Art of Swedish Death Cleaning _ How to Free Yourself and Your Family from a Life of Clutter) care se referă la organizarea și curățarea bunurilor inutile pentru a nu le lăsa ca o povară pentru cei dragi după ce ai murit. Magnusson consideră că, în ultimă instanță, scopul este să nu lași „o grămadă de prostii” în urmă pentru ca alții să le gestioneze.

În esență, principiul este de fapt o abordare holistică a vieții și înseamnă să nu pleci „cu mâna goală” din viață, adică să lași planeta și viața personală într-o stare mai bună decât le-ai găsit prin această practică de a avea grijă la ce lași în urma ta.

Și cărțile la care fac referire pentru cei care vor să exploreze mai mult:

    

Etape ale vieții * Stages of Life: deschiderea în fața experienței în ”minunata lume nouă”

 „Ceva din noi dorește să rămână copil, să fie inconștient sau, cel mult, conștient doar de ego; să respingă tot ce este străin sau să îl supună voinței noastre; să nu facă nimic sau să ne satisfacă propria dorință de plăcere sau putere.” Carl Jung, Structurile și dinamica psihicului

Potrivit lui Carl Jung, ceea ce îi împiedică pe oameni să devină autonomi, împliniți și, în cele din urmă, fericiți este refuzul lor de a se deschide către experiențe noi și nefamiliare și, prin urmare, potențial amenințătoare pentru simțul lor de sine. Când am trecut de la copilărie la adolescență și la vârsta adultă, natura ne abandonează lumii conștiinței, adică culturii. Suntem astfel forțați să spunem „adio inconștienței copilărești și încrederii în natură”. Se pune atunci întrebarea: „Ce fel de persoană voi deveni atunci în această lume nouă și ciudată?” Fiecare dintre noi trebuie să se confrunte cu ea.

El compară această dilemă cu căderea biblică a lui Adam. Înainte de cădere, viața în Grădină era sigură, inocentă, pură, necomplicată, fericită. Însă, odată cu mușcătura zdravănă din fructul interzis, a venit și conștiința binelui și a răului, și odată cu ea și coborârea într-o lume precară mai degrabă decât sigură, conștientă mai degrabă decât inconștientă, îndoielnică mai degrabă decât certă, impură mai degrabă decât pură. „Căderea biblică a omului prezintă zorii conștiinței ca un blestem”, a scris Jung.

După cum o vede Jung, oamenii își doresc o viață sigură, necomplicată, familiară și, în multe privințe, neschimbătoare. Dar o astfel de viață este, în cele din urmă, constrângătoare: împiedică posibilitatea de a învăța și de a evolua și, prin urmare, de a dezvolta o „conștiință mai largă și mai înaltă”.

 Ceea ce este interesant este că „naturii nu-i pasă deloc de un nivel superior de conștiință”, iar societatea „nu prețuiește foarte mult aceste realizări ale psihicului; premiile ei sunt întotdeauna acordate pentru realizări și nu pentru personalitate, aceasta din urmă fiind recompensată în cea mai mare parte postum”. Și astfel, individul este lăsat singur să decidă ce fel de existență va avea și dacă se va scufunda de bunăvoie din ce în ce mai adânc în apele nesigure ale vieții pentru a dobândi o perspectivă mai bogată asupra tuturor acestora.

***

***

"Something in us wishes to remain a child, to be unconscious or, at most, conscious only of the ego; to reject everything strange, or else subject it to our will; to do nothing, or else indulge our own craving for pleasure or power." Carl Jung, The Structures & Dynamics of the Psyche

According to Carl Jung, what prevents people from becoming autonomous, fulfilled and ultimately happy is their refusal to open themselves to experiences that are new and unfamiliar, and thus potentially threatening to their sense of self. When we have passed from childhood to adolescence to adulthood, nature abandons us to the world of consciousness, which is to say, to culture. We are thus forced to say "goodbye to childlike unconsciousness and trust in nature." The question then arises, "What kind of person shall I then become in this strange new world?" Each of us must confront it.

He likens this dilemma to the biblical fall of Adam. Before the fall, life in the Garden was safe, innocent, pure, uncomplicated, blissful. But with the hearty bite into the forbidden fruit came consciousness of good and evil, and with it the descent into a world that was precarious rather than safe, conscious rather than unconscious, doubtful rather than certain, impure rather than pure. "The biblical fall of man presents the dawn of consciousness as a curse," Jung wrote.

As Jung sees it, people desire a life that is safe, uncomplicated, familiar and in many respects unchanging. But such a life is ultimately constricting: it forecloses the possibility of learning and evolving, and thus, of developing a "wider and higher consciousness." 

What's interesting is that "nature cares nothing whatsoever about a higher level of consciousness," and society "does not value these feats of the psyche very highly; its prizes are always given for achievement and not for personality, the latter being rewarded for the most part posthumously." And so the individual is left all alone to decide what kind of an existence she will have, and whether she will willingly dive deeper and deeper into the unsure waters of life to gain a richer perspective of it all.

Sursă text: 

https://www.philosophicalsociety.com/HTML/CarlJungsStagesOfLife.html#:~:text=According%20to%20Carl%20Jung%2C%20what,of%20us%20must%20confront%20it.

🌼✨ Sânzâienele ✨🌼

Este 23 iunie și urmează noaptea de Sânzâiene, o sărbătoare străveche, plină de mister, farmec și credințe populare legate de natură, iubire și fertilitate. 🧚‍♀️🌿

Citesc pe net că, în credința populară, Sânzâienele sunt zâne bune, frumoase și blânde, care dansează în cercuri prin păduri și livezi, aducând rod bogat și protejând recoltele. Se spune că în noaptea de Sânzâiene cerurile se deschid, iar forțele nevăzute pot fi simțite mai aproape ca oricând. 

🌸 Tradiții și obiceiuri de Sânziene:

🔸 Fetele împletesc coronițe din flori galbene de sânziene și le aruncă pe acoperiș – dacă rămân acolo, e semn de noroc și căsătorie grabnică;

🔸 Se fac descântece de dragoste și fertilitate;

🔸 În unele zone, băieții și fetele se prind în horă, imitând dansul zânelor;

🔸 Sânzâienele sunt și un moment de culegere a plantelor de leac, care se spune că au puteri sporite în această zi.

Această zi magică coincide cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, fiind astfel o împletire unică de sacru și tradiție populară.💛

Dintre toate sărbătorile cu care am crescut pe aceasta mi-o amintesc în mod special poate pentru că ce scrie acum pe net noi făceam de-adevăratelea: culegeam Sânzâiene și alte flori, făceam coronițe (fetele) și cruci (băieții) și le aruncam pe casă. Puneam și la poartă ca să nu intre spiritele rele, caci în această noapte credeam că se deschid cerurile, vălul dintre lumi este subțire și ne putem întâlni cu lumea nevăzută. Mi-e tare dor de vremurile acelea în care trăiam viața mult mai ancorat în transformările naturii și în contact cu ritmurile eterne.💛

O să îmi pun busuioc sub pernă la noapte să vedem ce mi se arată în vis 🙃

#Sânziene #TradițiiRomânești #MagiaVerii #FolclorRomânesc #23-24iunie

Pilonii fericirii după C.G. Jung

 

adaptare după newslatter-ul lui Arthur Brooks

A te lega ”văruță” (tradiții românești)

 

Se numesc brăduți și împreună cu gâul fiert erau parte din tradiția legării verilor/văruțelor, un soi de fraternitate de cruce pe care o puteai lega cu o persoană care, deși nu îți era rudă, ți-a devenit la fel de apropiată sau chiar mai apropiată. M-a emoționat să-mi reamintesc de această tradiție exact în ziua în care am participat la parastasul de 40 de zile după cineva apropiat. Regret că aceste ritualuri s-au cam pierdut prin negurile copilăriilor noastre.